Prin abrogarea Codului familiei, s-a renuntat la institutia incredintarii minorului, care acorda o serie de drepturi parintelui caruia îi era incredintat de către Instanță, acesta exercitand de unul singur drepturile parintesti in ce priveste persoana si bunurile minorului.
Noul Cod Civil a introdus un nou termen in materia raporturilor dintre parinti si copiii lor minori, si anume exercitarea autorității parinteaști.
Autoritatea parinteasca este acel ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc persoana si bunurile copilului si apartine in mod egal ambilor parinti, care o exercita numai in interesul superior al minorului, cu respectul datorat persoanei acestuia.
Autoritatea parinteasca se exercita pana cand copilul dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.
Daca exista neintelegeri intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la indeplinirea indatoririlor parintesti, instanta de tutela, dupa ce ii asculta pe parinti si luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala, hotaraste potrivit interesului superior al copilului cu ascultarea acestuia.
Regula
Parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca. Fata de tertii de buna-credinta, oricare dintre parinti, care indeplineste singur un act pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este prezumat ca are si consimtamantul celuilalt parinte.
O data cu pronuntarea divortului, instanta de tutela hotaraste asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta, ca si pe minor.
Daca parintii sunt divortati, autoritatea parinteasca se exercita potrivit dispozitiilor referitoare la efectele divortului in raporturile dintre parinti si copii.
Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Daca exista motive justificate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
In cazul copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita concomitent sau, dupa caz, succesiv fata de ambii parinti, autoritatea parinteasca se exercita in comun si in mod egal de catre parinti, daca acestia convietuiesc.
Daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.
Instanta sesizata cu o cerere privind stabilirea filiatiei este obligata sa dispuna asupra modului de exercitare a autoritatii parintesti, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.
Cu incuviintarea instantei de tutela parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia.
Ascultarea copilului este obligatorie cand acesta a implinit varsta de 10 ani, iar daca nu a implinit aceasta varsta va fi ascultat doar daca instanta considera ca acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei.
Daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca.
Dupa cum se observa, noul Cod Civil pune accentul pe egalitatea parintilor in exercitarea autoritatii parintesti, in mod special in cazul in care parintii ajung sa divorteze. Ulterior divortului, se are in vedere si se da prioritate intelegerii dintre parinti, insa cu conditia de a fi respectat interesul superior al copilului.
Avocat BARĂU TUDOR
