Stabilirea domiciliului minorului după desfacerea căsătoriei
O problemă care ridică semene de întrebare este aceea legată de modul de stabilire a domiciliului minorului, după ce Instanța de Judecată dispune desfacerea căsătoriei.
Conform dispozitiilor art. 396 alin. (1) C. civ., instanța de tutelă dispune asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților.
Ca urmare a pronunțării divorțului raporturile dintre părinți și copiii lor minori nu mai sunt de aceiași manieră ca acelea din timpul căsătoriei.
Conform art. 400 C. civ., în lipsa unei înțelegeri între părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
În cursul procesului de divorț sunt administrate o serie de probe constând în înscrisuri, interogatorii, martori, anchete psihosociale, inclusiv ascultarea copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, ascultarea sa fiind obligatorie.
Dacă nu există o înțelegere din partea părinților cu privire la domiciliul minorului, se va stabili pe baza probelor administrate unde va domicilia copilul după divorț.
Art. 400 alin. (1) Cod civil stabilește faptul că, locuința copilului minor va fi la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Sunt anumite criterii de stabilire a locuinței minorului:
- condițiile oferite pentru dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală de fiecare dintre părinți;
- posibilitățile financiare ale acestora;
- vârsta și sexul copiilor;
- conduita părinților față de copii;
- legăturile de afecțiune dintre copii și fiecare dintre părinți;
- starea sănătății copiilor precum și cea a părinților;
- posibilitatea părinților de a aloca timpul necesar pentru creșterea și educarea copiilor.
În completarea dispozitiilor din Codul civil vin si dispozitiile din Legea nr. 272/2004, care stabileste faptul că, în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) C. civ.
La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere și aspecte precum:
-
- disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
- disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
- situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
- istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
- distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
Conform art. 403 C. civ., în cazul schimbării împrejurărilor care au determinat modul de stabilire a domiciliului la un părinte sau la celălalt, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Conform art. 399 C. civ., se poate dispune de către Instanță, în mod excepțional, plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea persoană sau instituție exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
Avocat Tudor Barău
