Punerea sub învinuire privind săvârșirea unei infracțiuni

Punerea sub învinuire privind săvârșirea unei infracțiuni

Punerea sub învinuire privind săvârșirea unei infracțiuni 259 194 Tudor Barău

Punerea sub învinuire privind săvârșirea unei infracțiuni

În situația în care organele de cercetare/urmărire penala apreciază că există suficiente probe că o infracţiune a fost săvîrşită de o anumită persoană, se întocmeşte un raport cu propunerea de a pune persoana respectivă sub învinuire.
Raportul cu probele cauzei se înaintează procurorului de caz care stabilește modul de lucru privind continuarea urmăririi penale și stabilirea calității părtilor.
În cazul se apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri preventive, se înaintează propuneri urmând a fi stabilită dacă se impune luarea sau nu a acesteia.
Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, urmând a fi confirmate sau infirmate de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că suspectul sau inculpatul ar putea să:
1. se sustragă de la urmărire penală,
2. să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal
3. să săvîrşească alte infracţiuni.
Dacă după examinarea raportului organului de urmărire penală şi a materialelor cauzei, procurorul consideră că probele acumulate sînt suficiente şi concludente, se emite ordonanţa de punere sub învinuire a suspectului/inculpatului.
Conform Art. 309.
(1) Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul cercetării penale, de îndată ce se constată că există probe din care rezultă motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).
(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia. Dispozițiile art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanței prin care a fost dispusă măsura.
(4) Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului și la comunicarea prevăzute la alin. (2).
(5) Organul de urmărire penală continuă urmărirea și fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipsește nejustificat, se sustrage sau este dispărut.

Avocat TUDOR BARĂU