Ca urmare a modificărilor legislativă în materia Codul Familiei integrat în noul Cod Civil a apărut reglemetată și instituția logodnei din punct de vedere legal.
Logodna reprezintă o promisiune făcută în mod reciproc prin care două persoane o fac înainte de a se căsători.
Logodna se poate referi și la perioada de timp care se scurge între promisiunea de căsătorie și căsătoria propriu-zisă, perioadă care poate fi în unele cazuri mai lungi ca durată iar în alte cazuri foarte scurtă.
În această perioadă de timp prealabilă căsătoriei se poate spune despre un cuplu că sunt logodiți.
Instituția este reglemetată de art. 266 și următoarele din Codul Civil.
Este o instituție similară cu instituția căsătoriei, dispozițiile privind condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, însă singura excepție vizează inexistența avizului medical și a autorizării instanței de tutelã.
Nu este cerută o formă legală sau autentică, încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Deși este o insituție anterioară căsătoriei, însă încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei în prealabil.
Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie.
Desigur în această perioadă de timp pot intervenii tot felul de situații între logodnici însă indiferent de situație logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria.
Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă.
Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă în cadrul unui proces.
În situația ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite.
Astfel, darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii.
Această obligaţia de restituire nu poate exista dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.
Persoana care optează pentru ruperea logodnei în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate.
Totodată, persoana care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri civile și daune.
O astfel de acțiune împotriva logodnicului trebuie formulată în termen de 1 an de la ruperea logodnei.
Avocat Tudor Barău
