Divorțul de un cetățean străin

Divorțul de un cetățean străin

Divorțul de un cetățean străin 2121 1414 Tudor Barău

Divorțul  de un cetățean străin

Există multe situații în care, un cetățean român optează să se căsătorească cu un cetățean străin.

Dacă soțul este cetățean străin, se poate dispune desfacerea căsătoriei în România, prin Instanțele Judecătorești.

Desigur sunt mai multe situații în care se pot afla cei doi soți, respectiv căsătoria este încheiată în România sau este încheiată în altă țară.

Conform  dispozițiilor art. 1.081, alin. 2, pct. 4, Cod Proc. Civilă, instanțele române sunt competente să judece procese între persoane cu domiciliul în străinătate, dacă actele sau faptele de stare civilă au fost înregistrate în România.

Astfel, Certificatul de căsătorie poate să fie emis de autoritățile române sau poate să fie transcris și înregistrat la starea civilă.

Instanțele judecătorești sunt competente să judece cereri de divorț atunci când în România se află reședința obșinuită sau actuală a soților sau ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei locuiește în străinătate.

Conform art. 3 din Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială, sunt prevăzute următoarele:

Sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei instanțele judecătorești din statul membru:
a) pe teritoriul căruia se află:
– reședința obișnuită a soților sau,
– ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau,
– reședința obișnuită a pârâtului sau,
– în caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți sau,
– reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii sau,
– reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, are „domiciliul” în acel loc;
b) de cetățenie a celor doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, statul „domiciliului” comun.”

Conform dispozitiilor art. 2.597 Cod Civil –soţii pot alege de comun acord una dintre următoarele legi aplicabile divorţului:

    1. legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
    2. legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
    3. legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;
    4. legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani;
    5. legea română.

Art. 2.600 Cod civil prevede faptul că, în lipsa alegerii legii de către soţi, legea aplicabilă divorţului este:

    1. legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;
    2. în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;
    3. în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;
    4. în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;
    5. legea română, în toate celelalte cazuri.

Conform alin. 2 din același articol, se prevede în mod expres faptul că, dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România, iar la alin. 3 se face mențiunea că prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care divorţul este cârmuit de legea aleasă de soţi.

Avocat Tudor Barău