Decăderea din drepturile părintești reprezintă modalitatea prin care, un părinte, din motive legate de protecția minorului, este privat de prerogativele autorității părintești, dacă acesta pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Astfel, părintele nu va mai avea drepturi sau nu va mai avea toate drepturile în privința minorului, dacă se dovedește că acesta are o conduită care pune în pericol binele copilului constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Decăderea din drepturile parintesti este o sancțiune specifică dreptului civil.
Decăderea este o excepție de la regula potrivit căreia autoritatea părintească se exercită în mod egal de ambii părinți.
Este o diferență între pierderea drepturilor părintești și exercitarea acestor drepturi de către părinți.
Măsura decăderii vizează doar pierderea exercitiului acestor drepturi însă nu este o măsură cu caracter permanent.
Redarea exercițiului drepturilor părintești se poate obține prin formuarea unei cereri de reintregire familiei dacă împrejurările care au justificat adoptarea acestei măsuri nu mai subzistă.
Art. 483. Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Luarea acestei măsurii se face doar de către autoritatea publică cu atribuții în domeniul protecției copilului.
Pașii pentru luarea acestei măsuri:
Serviciul public de asistență socială, precum și Direcția generală de asistență socială și protecția copilului au anumite atribuții specifice trasate prin prevederile Legii nr. 272/2004.
Conform art. 39 alin. 2, orice separare a copilului de părinții săi, precum și orice limitare a exercițiului drepturilor părintești trebuie să fie precedată de acordarea sistematică a serviciilor și prestațiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.
Planul de servicii are ca obiectiv declarat, potrivit art. 40 alin. 4 din Lege, prevenirea abuzului, neglijării, exploatării și a oricăror forme de violență asupra copilului sau separarea copilului de familia sa.
Dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanții Serviciului public de asistență socială ori, după caz, ai Direcției generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul sectoarelor municipiului București au dreptul să viziteze copiii la locuința lor și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare, stipulează art. 41 alin. 1 din lege.
Dacă, în urma vizitelor efectuate, se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, Serviciul public de asistență socială este obligat să sesizeze de îndată Direcția generală de asistență socială și protecția copilului în vederea luării măsurilor prevazute de lege. Direcția este obligată și să sesizeze instanța judecătorească în situația în care consideră că sunt întrunite condițiile pentru decăderea, totală sau parțială, a părinților, ori a unuia dintre ei, din exercițiul drepturilor părintești, dispune art. 41, alin. 2 și 3 din lege.
Decăderea va determina o limitate a drepturilor părintelui în privința minorului, de exemplu, dreptul de a avea legături personale cu copilul, dreptul de a lua decizii în privința educației, sănătății, locuinței copilului etc.
Se va păstra totuși dreptul de a consimți la adopție, dacă este cazul.
În privința obligațiilor ce revin părinților, rămâne să producă efecte obligația de întreținere.
Numele de familie al minorului nu se modifică ca urmare a instituirii acestei măsuri.
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală.
Instanța va putea, totuși, conform art. 509 C.Civ., să dispună decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor”.
Astfel, există posibilitatea păstrării dreptului de a avea legături personale cu minorul (drept de a vizita minorul), dar de a nu avea, de exemplu, dreptul de decide în privința stării de sănătate, educație, locuință a minorului.
Prin Legea nr. 272/2004, la art. 36, legiuitorul a stabilit în mod expres că: „un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul Civil”.
Autoritatea părintească a fost instituită de legiuitor în vederea protejării minorului, iar părintele nu poate renunța la obligațiile care îi revin prin lege și la un drept care nu îi aparține.
Părintele decăzut din drepturi este obligat să plătească pensia alimentară.
Art. 510 C.Civ. „Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește părintele de obligația sa de a da întreținere copilului”.
Art. 508 (1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului. (2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.
Art. 509 Întinderea decăderii (1) Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la data pronunţării hotărârii. (2) Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor.
Art. 511 Instituirea tutelei. În cazul în care, după decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinţi, se instituie tutela.
Art. 512 Redarea exerciţiului drepturilor părinteşti (1) Instanţa redă părintelui exerciţiul drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului. (2) Până la soluţionarea cererii, instanţa poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Avocat TUDOR BARĂU
