Un articol prin care se poate face distincție și poate fi înțeleasă noțiune de viață privată în situația unui divorț.
Ceea ce definește viața privată e prevăzută în Art. 71 din Codul Civil
- Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
Codul civil vorbește de ”persoană” în sensul de ființă individuală, nu de un cuplu așa cum pretin unii soți că sunt.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Sunt situați în care, unul din soți, din gelozie sau alte considerente personale controlează telefonul partenerului în scopul de a identifica conversații pe rețele de socializare sau din conversațiile telefonice precum și alte aspecte din viața privată a partenerului din dorința de a-l controla sau a folosi anumite aspecte pe care el le consideră a fiind ”înșelare”, fiind dispus să foloseasă aceste într-un proces de divorț sau să arate cunoștințelor sau cunoscuților aspecte din viața intimă a partenerului, unii fiind dispuși să și publice astfel de conversații sau alte aspecte din dorința de răzbunare sau alt criteriu pe care el îl consideră ”justificat”.
Înainte de a face aceste demersuri cred că este indicat să fie citit acest articol unde sunt detaliate toate aspectele, reglementate de lege, pe care la va suporta pe criteriul orice acțiune are și o consecință.
Codul civil prezintă în mod concret care sunt aceste aspecte ce reprezintă viața privată.
(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
- a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
- b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
- c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
- d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
- e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
- f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
- g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
- h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
- i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
Art. 75 din Codul civil prevede în mod concret când sunt justificate astfel de acțiuni din partea partenerului însă cu siguranță intenția acestuia nu a fost justificată.
(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.
Ce pot face dacă sunt victima ”partenerului”?
Dacă partenerul înțelege să folosească aspecte sesizate și care țin de viața privată a dvs., legiuitorul a înțeles să protejeze astfel de persoane, întroducând art. 226 din Codul penal care prevede faptul că,
Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Unele persoane din rușine sau alte considerente nu întreprind nici un fel de demers deși au această posibilitate de a fi tras la răspundere agresorul.
Există și excepții pe care le arăt mai jos însă cu siguranță nu se pot regăsi în acelea.
Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
- a)de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
- b)dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
- c)dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
- d)dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Un alt aspect de noutate este prevăzut de Legea nr. 106/2020 care a definit noțiunea de violența cibernetică și este în strictă legătura cu viața privată.
Orice tip de hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima este sancționată de Lege.
Sesizare unor astfel de fapte, fiind în competența DIICOT cu siguranță cosecințele sunt mai grave.
A fost creată astfel posibilitatea ca, orice persoană care devine victima unui ”agresor cibernetic” să poată formula plângere și astfel de comportament să înceteze și totodată să fie sancționat penal.
Astfel, persoanele care doresc să utilizeze sau să folosească aspectele care țin de viața privată a partenerului trebuie să știe că există și consecințe juridice.
Avocat BARĂU TUDOR
