Tot ce trebuie știut despre Acordul de Recunoaștere a vinovăției.

Tot ce trebuie știut despre Acordul de Recunoaștere a vinovăției.

Tot ce trebuie știut despre Acordul de Recunoaștere a vinovăției. 1000 667 Tudor Barău

Acordul de recunoaștere a vinovăției este acel act încheiat între procuror și inculpat (doar când se dobândește această calitate de inculpat nu de suspect) și reprezintă înțelegerea stabilită cu privire la fapta care face obiectul dosarului penal și soluția care se impune.

Acest document este întocmit atunci când inculpatul recunoaște comiterea faptei de care este acuzat și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penalăiar procurorul și inculpatul convin asupra modalității de individualizare a pedepsei.

Conform art. 480 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției poate să se încheie numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.

Alin. 2 al aceluiași articol prevede faptul că, acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când (din probele administrate în cauză), vor rezulta suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și la vinovăția inculpatului.

Asistența juridică a inculpatului prin avocat este obligatorie.

Conform art. 408, alin. 3 din Codul de procedură penală, inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul în care pedeapsa aplicabilă este închisoarea și cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul în care pedeapsa aplicabilă este amenda.

Acordului de recunoaștere a vinovăției se încheie în forma scrisă

Conform art. 482 din Codul de procedură penală, acordul va cuprinde următoarele date:

  • data și locul încheierii, numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie acordul, datele privitoare la persoana inculpatului, descrierea faptului ce constituie obiectul acordului, încadrarea juridică a faptei și pedepsa prevăzută de lege, probele, mijloacele de probă, declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, cererile procurorului, semnăturile procurorului, ale inculpatului și ale avocatului acestuia.

Procedura este reprezentată de sesizarea instanței de judecată de către procuror și trimiterea atât a documentului prin care se recunoaște vinovăția, cât și a dosarului de urmărire penală.

Dacă acordul privește numai unele dintre fapte sau numai pe unii dintre inculpați, iar pentru restul faptelor și restul inculpaților se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanței de judecată se va face separat.

Se vor înainta instanței de judecată numai actele de urmărire penală referitoare la faptele și persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției.

Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii învinuirii.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de procuror, cât şi de inculpat (art. 478 alin. 3 N. C.p.p.)

Inculpaţii minori nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei.

Instanţa poate admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi dispune:

– condamnarea;

– renunţarea la aplicarea pedepsei;

– amânarea aplicării pedepsei

Totodată instanța se pronunță și asupra cheltuielilor judiciare și a măsurilor preventive.

Instanţa poate respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi să dispună trimiterea dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale:

– dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 480- 482;

– dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului .

Instanţa se pronunţă din oficiu cu privire la starea de arest a inculpaţilor, ia act de tranzacţia sau acordul de mediere încheiat între părţi cu privire la acţiunea civilă iar în situația în care nu există un acord pe latură civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața instanței civile.

După pronunțarea asupra acordului, în termen de 10 zile de la comunicare (procurorul sau inculpatul) dacă acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare.

Avocat BARĂU TUDOR