În labirintul unei relații toxice, există un nivel de complexitate adesea trecut cu vederea: prezența unor tulburări de personalitate la una dintre părți, sau chiar la ambele.
Oamenii care suferă de tulburări precum personalitatea dependentă, borderline, evitantă sau narcisistă se regăsesc adesea în relații toxice, nu pentru că le doresc, ci pentru că dinamica acestor tulburări îi împinge spre un ciclu autodistructiv, fără a înțelege pe deplin de ce.
O persoană cu o tulburare de personalitate poate fi prinsă într-o relație toxică din motive profund ancorate în psihicul său, care o fac să confunde abuzul cu normalitatea, iar suferința cu iubirea:
Tulburarea de Personalitate Dependentă:
Această persoană are o nevoie cronică de a fi îngrijită, ceea ce duce la un comportament submisiv și de agățare.
Pentru ea, “mai bine un partener toxic decât niciunul.”
Teama de a fi abandonată este atât de mare, încât acceptă un tratament abuziv doar pentru a menține iluzia siguranței.
Se agață de o relație care o distruge, crezând că fără partener nu poate supraviețui.
Tulburarea de Personalitate Borderline:
Persoanele cu această tulburare experimentează emoții intense și instabile, precum și o frică puternică de abandon.
Deși pot avea momente în care resping partenerul toxic, frica de singurătate le determină să se întoarcă, creând un ciclu de atracție și respingere.
Instabilitatea lor emoțională este alimentată de mediul toxic, iar relația devine un teren propice pentru crizele lor.
Tulburarea de Personalitate Evitantă:
Această tulburare se caracterizează prin timiditate extremă, sentimente de inadecvare și o sensibilitate exagerată la critică.
O astfel de persoană ar putea evita conflictul și ar suporta comportamentele abuzive ale partenerului doar pentru a nu risca confruntarea și posibilitatea de a fi părăsită.
Frica de a nu fi “suficient de bună” o face să accepte un tratament pe care nu-l merită.
Tulburarea de Personalitate Narcisistă:
O persoană cu această tulburare are o nevoie excesivă de admirație și o lipsă de empatie.
Într-o relație toxică, el/ea poate exploata un partener vulnerabil pentru a-și alimenta ego-ul și sentimentul de superioritate.
Chiar dacă relația este disfuncțională, narcisistul o va menține atâta timp cât îi servește nevoile de validare.
Tulburarea de Personalitate Histrionică:
O persoană cu această tulburare simte o nevoie constantă de a fi în centrul atenției și de a avea un rol dramatic în relație.
Ea poate confunda conflictele intense, dramele și certurile cu o “pasiune” sau o “iubire mare.” Partenerul abuziv o poate menține într-un ciclu de suișuri și coborâșuri emoționale, oferindu-i exact drama de care simte că are nevoie.
Astfel, relația devine o scenă pe care își joacă rolul, fără să realizeze că realitatea este toxică, nu teatrală.
Tulburarea de Personalitate Schizoidă:
Această tulburare se caracterizează prin detașare emoțională și o lipsă de interes pentru relațiile sociale.
O persoană schizoidă poate accepta o relație toxică nu din teama de a fi singură, ci pentru că îi oferă un cadru structurat, dar fără intimitate emoțională, lucru pe care îl evită.
Partenerul abuziv poate percepe această detașare ca pe un control, menținând relația, în timp ce persoana schizoidă nu are resursele emoționale sau motivația de a o părăsi, deoarece “nu o deranjează” suficient.
Tulburarea de Personalitate Antisocială:
Aceasta se caracterizează printr-o lipsă totală de empatie, de remușcări și de respect pentru drepturile celorlalți.
Persoanele cu această tulburare sunt adesea manipulative, mincinoase și pot avea un comportament impulsiv sau chiar criminal.
Într-o relație, ele pot crea un mediu extrem de periculos și abuziv, folosindu-și partenerul pentru câștiguri personale fără nicio considerație pentru bunăstarea acestuia.
Din punct de vedere juridic, aceste comportamente pot constitui motive serioase de divorț, bazate pe vătămare gravă și, în multe cazuri, pe cruzime, reprezentând un pericol real pentru partener și copii.
Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă:
O persoană cu această tulburare este preocupată de ordine, perfecționism și control.
Într-o relație, acest lucru se poate manifesta printr-o nevoie de a controla fiecare aspect al vieții partenerului (financiar, social, personal), impunând reguli stricte și standarde nerealiste.
Acest comportament rigid distruge spontaneitatea, intimitatea și libertatea individuală, transformând căsnicia într-un mediu opresiv.
Lipsa de flexibilitate și incapacitatea de a compromite fac ca relația să devină o sursă constantă de conflict, ceea ce justifică un divorț.
Persoana prinsă în această capcană nu realizează că suferă de o tulburare, deoarece mecanismele de apărare ale minții o împiedică să vadă realitatea. Suferința este pusă pe seama partenerului sau a “ghinionului,” niciodată pe seama propriei vulnerabilități.
A rămâne într-o astfel de relație, în care o tulburare de personalitate este alimentată de un mediu toxic, este extrem de dăunător și duce la un final, din păcate, nefericit.
Relația toxică nu face decât să exacerbeze simptomele tulburării de personalitate.
Anxietatea, depresia, lipsa stimei de sine și sentimentele de vid interior se intensifică, ducând la o degradare continuă a sănătății mintale.
Comportamentele autodistructive, precum abuzul de substanțe, automutilarea sau gândurile suicidare, pot apărea sau se pot agrava ca o consecință a suferinței și a sentimentului de neputință.
O persoană cu o tulburare de personalitate riscă să-și piardă complet identitatea în relația toxică.
În loc să fie o persoană independentă, ea devine o anexă a partenerului abuziv, dependentă de validarea sau de frica pe care acesta i-o inspiră.
Divorțul, în acest context, nu este o simplă despărțire legală, ci un act de auto-conservare, o decizie curajoasă de a rupe un ciclu distructiv care, în lipsa unei intervenții, ar putea avea consecințe tragice.
Din punct de vedere juridic, o căsnicie care a contribuit la declanșarea sau agravarea unei tulburări de personalitate a unuia dintre soți este o dovadă a faptului că “motive temeinice au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei,” conform Articolului 373 din Codul Civil.
Persoanele cu tulburări de personalitate se blochează în fața deciziei de a divorța, adesea din cauza unei frici paralizante.
Ele nu au curaj, pentru că le lipsește încrederea în propria capacitate de a supraviețui singure.
Dar curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci acțiunea în ciuda ei.
Divorțul este primul pas pe un drum lung al vindecării.
Odată ce cadrul legal al relației a fost desființat, persoana poate începe un proces terapeutic de a înțelege și de a gestiona tulburarea de personalitate.
Nu poți vindeca o rană emoțională într-un mediu care o recreează constant.
Este esențial ca aceste persoane să înțeleagă că nu ești doar o tulburare, ești o ființă umană care merită o viață plină de respect și iubire.
Divorțul este o soluție, nu o pedeapsă, pentru că îți oferă șansa de a-ți recâștiga autonomia și de a începe un proces de vindecare autentică.
Impactul asupra copiilor este devastator. Un părinte cu o tulburare de personalitate care rămâne într-o relație toxică le va transmite un model profund nesănătos.
Copiii vor învăța că manipularea, frica și dependența sunt elemente normale într-o relație.
Un divorț, chiar și dificil, deschide calea către un viitor mai bun. Două cămine separate, dar în care părinții se respectă reciproc și își gestionează problemele cu ajutor specializat, sunt infinit mai bune decât un cămin unit, dar plin de suferință și disfuncționalitate.
Rămânerea într-o relație toxică atunci când suferi de o tulburare de personalitate nu este o alegere rațională, ci o manifestare a unei suferințe profunde și a unor mecanisme de apărare nesănătoase.
În ciuda fricii și a confuziei, divorțul este cea mai bună soluție.
Este un act de auto-respect și de curaj care îți oferă șansa de a te elibera de un ciclu autodistructiv și de a începe un proces de vindecare. Nu-ți refuza această șansă și nu mai amâna o decizie care îți poate salva viața și viitorul copiilor tăi.
Totul este o alegere.
Pentru a te asigura că cererea ta este corectă și că vei obține rezultatul dorit, este esențial să apelezi la un avocat specializat în dreptul familiei, care te va ghida prin fiecare etapă a acestei proceduri.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și în reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați ajutor unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
