Confuzia dintre “iubire” și comportamentul posesiv în căsnicie și necesitatea divorțului.

Confuzia dintre “iubire” și comportamentul posesiv în căsnicie și necesitatea divorțului.

Confuzia dintre “iubire” și comportamentul posesiv în căsnicie și necesitatea divorțului. 1500 1000 Tudor Barău

În dinamica cuplurilor, afecțiunea se poate transforma subtil în posesivitate, iar granița devine neclară.

Adesea, comportamentele de control, gelozia excesivă și nevoia constantă de a domina sunt mascate în manifestări intense ale “iubirii”.

Această confuzie, alimentată de mituri romantice și nesiguranțe personale, poate transforma o relație într-o captivitate emoțională nocivă.

Este esențial să se distingă clar între iubirea sănătoasă și posesivitatea distructivă, iar atunci când aceasta din urmă devine dominantă, divorțul se impune ca o necesitate pentru protecția și bunăstarea tuturor membrilor familiei.

Comportamentul posesiv se manifestă printr-o nevoie obsesivă de a controla și domina partenerul, sub pretextul “iubirii”, acesta se traduce printr-o serie de acțiuni menite să limiteze autonomia, independența și libertatea celuilalt:

  • Nevoia constantă de informare, persoana posesivă insistă să știe în permanență unde se află partenerul, ce face, cu cine vorbește și ce gândește, aceasta se manifestă prin întrebări intruzive, verificări constante ale telefonului, mesajelor sau activității online.
  • Gelozia excesivă și nejustificată, astfel orice interacțiune a partenerului cu alte persoane (prieteni, colegi, chiar și membri ai familiei) este interpretată ca o amenințare și declanșează reacții de furie, reproșuri și acuzații nefondate.
  • Controlul timpului și activităților, persoana posesivă încearcă să dicteze și să impună cum își petrece partenerul timpul liber, ce activități desfășoară și cu cine se întâlnește, izolându-l treptat de cercul său social.

Comportamente manipulative pentru atenție și prezență, persoana posesivă recurge la diverse tactici pentru a menține atenția și prezența constantă a partenerului:

  • Șantaj emoțional, amenințări cu despărțirea, cu autovătămarea sau cu expunerea unor secrete dacă partenerul nu se conformează dorințelor sale.
  • Provocarea de sentimente de vinovăție, își acuză partenerul că nu îl iubește suficient, că este egoist sau că îl neglijează.
  • Victimizarea și autocompătimire, se comportă și se arată slab, bolnav sau nefericit pentru a stârni mila și a obține atenția și îngrijirea constantă a partenerului.
  • Lingusirea exagerată, în momentele în care simte că pierde controlul, recurge la complimente exagerate și promisiuni nerealiste.
  • Spionajul și intruziunea în viața privată, verifică telefonul, mesajele, e-mailurile, scotocește prin lucrurile personale ale partenerului fără consimțământul acestuia.
  • Justificarea comportamentului posesiv prin “iubire”, persoana posesivă își motivează acțiunile prin afirmații de genul “fac asta pentru că te iubesc prea mult”, “dacă nu te-aș iubi, nu mi-ar păsa”, încercând să normalizeze și să valideze un comportament abuziv.
  • Neasumarea responsabilității emoționale, persoana posesivă blamează partenerul pentru propriile stări emoționale negative (“tu mă faci să mă comport așa”), refuzând să își asume responsabilitatea pentru gelozia, furia sau insecuritățile sale, ”fericirea” sa este condiționată de acțiunile și prezența constantă a celuilalt.

Acceptarea comportamentului posesiv într-o relație are consecințe grave pentru sănătatea emoțională și psihologică a victimei:

  • Pierderea autonomiei și a identității, controlul constant erodează independența și capacitatea de a lua decizii proprii, ducând la o pierdere a identității individuale.
  • Scăderea stimei de sine și a încrederii, critica subtilă, manipularea și restricționarea libertății subminează încrederea în sine și sentimentul de valoare personală.
  • Izolarea socială și emoțională prin limitarea interacțiunilor cu prietenii și familia duce la un sentiment de singurătate și la o dependență emoțională nesănătoasă de agresor.
  • Trăirea într-un mediu controlat și tensionat generează un nivel ridicat de stres, anxietate și poate conduce la depresie.
  • Dificultăți în stabilirea de limite sănătoase, victima ajunge să accepte comportamente abuzive ca fiind normale și devine incapabilă să stabilească limite clare.

Atunci când comportamentul posesiv devine o caracteristică dominantă a relației, divorțul devine o măsură necesară pentru protecția victimei.

Menținerea unei astfel de căsnicii poate avea consecințe devastatoare:

  • Escalarea abuzului, comportamentul posesiv poate escalada în timp, ducând la abuz emoțional, verbal și chiar fizic.
  • Distrugerea sănătății mentale, victima poate dezvolta tulburări psihice severe ca urmare a abuzului prelungit.
  • Perpetuarea ciclului abuziv, copiii care cresc într-un astfel de mediu pot internaliza modele de relaționare nesănătoase și pot repeta aceste tipare în propriile relații viitoare.

Din punct de vedere juridic, existența unor “motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți” (art. 373 lit. b din noul cod civil) include și comportamentele posesive severe care creează un climat de insecuritate, frică și suferință emoțională, justificând astfel desfacerea căsătoriei.

Copiii care trăiesc într-o familie în care există un comportament posesiv sunt profund afectați, chiar dacă nu sunt ținta directă a acestuia fiind martori ai tensiunii și conflictelor, învățarea unor modele relaționale nesănătoase, dezvoltarea unor probleme emoționale și comportamentale iar divorțul într-o astfel de situație poate oferi copiilor un mediu mai stabil și mai sănătos, protejându-i de efectele nocive ale comportamentului posesiv.

Confuzia dintre iubire și comportamentul posesiv:

  • Mituri romantice, societatea promovează adesea idei distorsionate despre iubire, sugerând că gelozia este o dovadă de afecțiune sau că partenerii trebuie să fie “unul singur”.
  • Nesiguranțe personale, persoana posesivă acționează din insecuritate, teamă de abandon și o nevoie patologică de validare externă, ea proiectează aceste nesiguranțe asupra partenerului, încercând să îl controleze pentru a-și reduce anxietatea.
  • Mulți oameni nu sunt învățați să distingă între iubirea sănătoasă (bazată pe respect, încredere, libertate și sprijin reciproc) și posesivitate (bazată pe control, teamă și dependență).

Comportamentul posesiv este opusul iubirii sănătoase. este o formă de abuz emoțional care erodează încetul cu încetul stima de sine și libertatea victimei.

Atunci când posesivitatea devine o caracteristică dominantă a relației, divorțul nu este un eșec, ci o acțiune necesară și curajoasă pentru a rupe ciclul abuziv și pentru a construi un viitor mai sănătos și mai sigur pentru toți membrii familiei.

Totul este o alegere.

Divorțul este o decizie personală și complexă.

Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.

Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.

Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.

Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.

Avocat BARĂU TUDOR

Telefon 0740493903

contact@avocat-barau-tudor.ro