Paternitatea reprezintă rudenia de sânge dintre tată și copilul său.
Paternitatea se stabilește în două situații:
1) mama este căsătorită, caz în care soțul mamei devine automat tatăl copilului;
2) copilul se naște ca urmare a unei relației de concubinaj, și atunci paternitatea se stabilește prin: recunoaștere din partea tatălui sau prin hotărâre judecătorească.
Paternitatea determină legătura de rudenie, obligația de întreținere, dreptul la moștenire, exercitarea prerogativelor autorității părintești, dreptul copilului de a purta numele părintelui față de care i s-a stabilit filiația, poate avea efecte la stabilirea locuinței minorului.
Acțiunea în tăgada paternității intervine atunci când se contestă paternitatea stabilită prin efectul aplicării prezumției de paternitate (adică atunci când soțul mamei devine automat tatăl copilului deși biologic nu este).
Concret, mama era căsătorită, a conceput un copil cu alt bărbat dar în certificatul de naștere al minorului a fost trecut, drept tată, soțul mamei.
Persoanele care pot formula o astfel de acțiune sunt:
- mama;
- tatăl biologic;
- tatăl prezumat;
- copilul;
- moștenitorii celor de mai sus;
- orice persoană interesată.
Termenul de introducere a acțiunii:
- mama– în 3 ani de la nașterea copilului;
- tatăl biologic– oricând în timpul vieții;
- tatăl prezumat– 3 ani fie de la momentul de la care a cunoscut că este tată prezumat, fie de la momentul de la momentul când a aflat că prezumția nu corespunde adevărului.
- copilul– oricând în timpul vieții sale;
- moștenitoriicelor de mai sus – un an de la data decesului autorului lor;
- orice altă persoană interesată– oricând.
Avocat BARĂU TUDOR
