Acţiunea în stabilirea paternităţii.

Conform art. 424 Noul Cod Civil, dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească. Astfel, confor art. 425 „Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal”.

Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi introdusă şi de copilul major, căci dreptul la acţiune în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului conform art. 427 Noul Cod Civil.

Copilul minor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, având capacitatea de exerciţiu restrânsă, poate introduce singur acţiunea, cu încuviinţarea mamei sau a reprezentantului legal.

Mama sau reprezentantul legal al copilului, care a pornit acţiunea în numele acestuia, nu poate renunța la acţiune, căci, pe de o parte, acţiunea, având caracter strict personal, aparţine copilului, iar, pe de altă parte, stabilirea statutului civil al acestuia, fiind în interesul copilului, nu este un drept de care mama sau altă persoană care îi reprezintă interesul să poată dispune printr-o convenţie, renunţând la dreptul atât de personal al copilului.

Conform art. 425 cod Civil moştenitorilor copilului pot să pornească şi ei, în condiţiile legii, o acţiunea în stabilirea paternităţii, având legitimare procesuală însă dacă copilul a decedat înainte de a introduce acţiunea, moştenitorii săi pot să o introducă doar în termen de 1 an de la data decesului  art. 427 alin. (2) raportat la art. 423 alin. (5) Noul Cod Civil.

Persoanele împotriva cărora poate fi introdusă acţiunea în stabilirea paternităţii.

Conform art. 425 alin. (3) Noul Cod Civil, acţiunea în stabilirea paternităţii se introduce împotriva pretinsului tată, iar în caz de deces al acestuia, împotriva moştenitorilor lui.

Imprescriptibilitatea acţiunii în stabilirea paternităţii.

Conform Art. 427 Noul Cod Civil dreptul la acţiune în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului.

Cu toate acestea, dacă copilul a decedat înainte de a introduce acţiunea, moştenitorii săi pot să o introducă doar în termen de 1 an de la data decesului [art. 427 alin. (2) raportat la art. 423 alin. (5) Noul Cod Civil].

Dreptul la despăgubiri al mamei.

Când acţiunea în stabilirea paternităţii este pornită de mamă în numele copilului, aceasta are un drept personal la anumite despăgubiri.

Astfel, potrivit art. 428 Noul Cod Civil, mama poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din:

a) cheltuielile naşterii şi ale lehuziei;

b) cheltuielile făcute cu întreţinerea ei în timpul sarcinii şi în perioada de lehuzie.

Potrivit legii, mama poate solicita aceste despăgubiri chiar şi atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronunţarea hotărârii privind stabilirea paternităţii.

Dreptul la acţiune al mamei se prescrie, potrivit art. 428 alin. (3), în termen de 3 ani de la naşterea copilului.

Probaţiunea paternităţii copilului din afara căsătoriei.

Dovedirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, dacă nu este cazul aplicării prezumţiei prevăzute de art. 426 Noul Cod Civil, deci pârâtul nu a convieţuit cu mama copilului în timpul legal al concepţiei, necesită stabilirea de către instanţa de judecată, pe baza probelor administrate, a faptului că:

– pretinsul tată a avut relaţii sexuale cu mama copilului în timpul legal al concepţiei şi că

– din aceste relaţii a rezultat copilul.

Dovada paternităţii se poate face prin orice mijloc de probă, deoarece este vorba de dovedirea unor fapte, iar, întrucât în cauzele privitoare la cercetarea paternităţii se pune o problemă de statut civil, spre deosebire de dreptul comun, pot fi martori şi rudele apropiate ale părţilor, cu excepţia doar a descendenţilor lor.

La dovedirea paternităţii este admisă ca mijloc de probă şi mărturisirea, deoarece ea valorează recunoaştere de paternitate.

Efectele hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii în stabilirea paternităţii.

Hotărârea judecătorească de stabilire a paternităţii are efect declarativ, deoarece prin ea se constată un fapt anterior – paternitatea copilului la momentul naşterii lui până la care trebuie să retroactiveze efectele sale, confirmând astfel legătura de sânge dintre copil şi tatăl său.

Avocat BARĂU TUDOR