Ieșirea din indiviziune reprezintă încetare a proprietatii comune asupra unui bun sau unei universalitați de bunuri, astfel încat, in locul unei cote părti abstracte, fiecareia dintre persoane i se atribuie in exclusivitate o parte din acel bun determinată și concretă.
Modul concret de realizare a iesirii din indiviziune este partajul pe baza conventiei părtilor sau pe cale judecatorească.
Conform Art. 1143 alin.1 “nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”.
Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel nefiind instituit un termen în acest sens.
Art.1143 alin.1 Cod Civil a stabilit principiul imprescriptibilităţii dreptului de a cere ieşirea din indiviziune, indiferent de cât timp a trecut de la deschiderea succesiunii.
Ieșirea din indiviziune se poate realiza:
- Pe cale convenţională, când coproprietarii se înţeleg între ei cu privire la modalitatea de realizare a partajului sau
- Prin hotărâre judecătorească, atunci când părţile nu se înţeleg cu privire la modalitatea de împărţire a bunului comun.
În ambele situații, toţi coproprietarii trebuie să ia parte la partajare, neparticiparea fiind un caz de nulitate.
Acest drept, de a cere ieşirea din indiviziune, aparţine tuturor coproprietarilor.
Art. 673 Codul Civil reglementează posibilitatea instanţei de judecată, de a suspenda soluţionarea acţiunii de partaj pe o perioadă de cel mult un an, în situaţia în care sear pune problema prejudicierii grave a intereselor celorlalţi coproprietari.
Avocat Tudor Barău
