Plângerea penală.

Plângerea penală.

Plângerea penală. 1688 1125 Tudor Barău

Plângerea penală prealabilă este un mod de sesizare a organelor de cercetare penală şi implicit a procurorului.

Plângerea penală prealabilă reprezintă actul procesual penal prin care, o persoană, care este victima unei infracțiuni îşi exprimă în scris voinţa sa de a fi trasă la răspundere penală persoana vinovată de săvârșirea acelei infracțiuni.

Calitatea pe care o dobândesc părțile este acea de parte vătămată, respectiv și paqrte civilă, în situația în care se dorește despăgubirea sa și respectiv făptuitor, persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii.

 

Plângerea prealabilă operează pentru următoarele infracţiuni:

  • lovirea sau alte violențe prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 193;
  • vătămarea corporală din culpă prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 196;
  • amenințarea prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 206;
  • hărțuirea prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 208;
  • violul în forma simplă prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 218 alin.1 și 2;
  • agresiunea sexuală în forma simplă prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 219 alin.1;
  • hărțuirea sexuală prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 223;
  • violarea de domiciliu prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 224;
  • violarea sediului profesional prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 225;
  • violarea vieții private prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 226;
  • divulgarea secretului profesional prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 227;
  • furtul la plângerea prealabilă prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 231 alin. 1 rap la art. 228-230;
  • abuzul de încredere prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 238;
  • abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 239;
  • bancruta simplă prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 240;
  • bancruta frauduloasă prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 241;
  • gestiunea frauduloasă prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 242;
  • distrugerea în forma simplă și prima formă agravată prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 253 alin 1 și 2;
  • tulburarea de posesie prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 256;
  • asistenţa şi reprezentarea neloială prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 284;
  • nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 287 alin. 1 lit. d-g;
  • violarea secretului corespondenţei prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 302;
  • abandonul de familie prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 387;
  • nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 379;
  • împiedicarea exercitării libertăţii religioase prevăzută și pedepsită de Codul penal în art. 381.

 

Plângerea prealabilă se adresează Prim-Procurorului și poate fi depusă atât la Poliție organului de cercetare penală sau la Parchet.

Lipsa plângerii prealabile este o cauză care înlătură răspunderea penală, iar din punct de vedere al dreptului procesual penal, lipsa plângerii prealabile reprezintă o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale conform art. 10 lit. f din Codul de proc. pen.

De reținut este faptul că, dreptul persoanei vătămate de a se adresa organelor judiciare prin formularea unei plângeri prealabile este un drept personal, indivizibil şi netransmisibil, trebuind formulată personal de cel vătămat excepție făcând situația în care persoana vătămată este un minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă numai cu încuviinţarea prealabilă a reprezentantului legal (părinte, tutorele, curatorul).

Dacă plângerea este formulată prin reprezentant legal, legea stabilește existența unui mandat special.

Reprezentanţii legali pot formula şi ei plângere prealabilă, cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.

În situația în care, persoana vătămată este un incapabil, care nu au capacitate de exerciţiu sau au capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.

Conţinutul plângerii prealabile este stabilit de dispoziţiile art. 283 C. proc. pen. Și trebuie să conţină în mod obligatoriu:

  • numele, prenumele, CNP persoanei vătămate;
  • descrierea faptei;
  • indicarea autorului;
  • arătarea mijloacelor de probă;
  • indicarea adresei părţilor şi a martorilor;
  • infracțiunea pentru care se solicită tragerea la răspundere penală;
  • precizarea dacă persoana vătămată înţelege să se constituie parte civilă;
  • indicarea persoanei responsabile civilmente.

Termenul legal prevăzut pentru formularea plângerii prealabile este de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.

Codul penal a prevăzut drept cauze de înlăturare a răspunderii penale lipsa plângerii prealabile, cât şi retragerea ei, în acele situaţii în care legiuitorul a prevăzut că pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este nevoie ca organele de urmărire să fie încunoştinţate printr-o plângere prealabilă ca act de sesizare a acestora.

Avocat Tudor Barău