Procedura divorțului prin acordul soților
Așa cum este denumit în doctrină, Divorțul remediu este situația în care soții optează pentru desfacerea căsătoriei prin acordul acestora.
Divorţul reprezintă singura modalitate prin care, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre ei, în cazurile și în condiţiile stabilite de lege, se pune capăt existenţei căsătoriei valabil încheiate astfel că, se produce separarea definitivă a acestora prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Această procedură este reglementată de dispozițiile art. 929 și următoarele din Codul de procedură civilă și nu se aplică cazurilor în care soții au optat pentru divorțul pe cale administrativă sau notarială, în condițiile Codului civil.
În cazul în care cererea de divorț se întemeiază, în condițiile prevăzute de Codul civil, pe acordul părților, ea va fi semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soților, potrivit legii.
Atunci când este cazul, în cererea de divorț soții vor stabili și modalitățile în care au convenit să fie soluționate cererile accesorii divorțului, respectiv stabilirea domiciliului minorului, plata pensiei de întreținere, exercitarea autorității părintești precum și existența programului de vizitare a minorului sau minorilor.
Competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei în raza căreia soții au avut ultimul domiciliu comun.
După depunerea cererii, instanța va verifica existența consimțământului soților, după care va fixa termen pentru soluționarea cererii de divorț.
La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților în destrămarea căsătoriei.
Prin aceeași hotărâre, instanța va lua act de învoiala soților cu privire la cererile accesorii, în condițiile legii, respectiv în ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorității părintești, plata pensiei de întreținere, precum și existența programului de vizitare a copiilor rezultați din căsătorie.
Există și situații în care, deși doresc divorțul prin acord, părțile nu se înteleg cu privire la modul în care urmează să aibă legături sau nu cu copiii lor.
Dacă soții nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanța va administra probele prevăzute de lege pentru soluționarea acestora și, la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la divorț, soluționând totodată și cererile privind exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor și numele soților după divorț.
Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanța va continua judecata, pronunțând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Hotărârea pronunțată de Judecătorie este definitivă în ceea ce privește existența acordului și implicit dispune desfacerea căsătoriei prin acord.
Mai există o situație când poate fi dispusă desfacerea căsătoriei tot prin acord, însă cererea este formulată doar de unul dintre ei, respectiv când cererea de chemare în judecată este acceptată de pârât, respectiv de soțul chemat în judecată.
Când cererea de divorț este întemeiată pe culpa soțului pârât, iar acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, instanța, dacă reclamantul este de acord, va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
Această situație este reglementată de dispozitiile art. 931 și presupune pe lângă recunoasterea motivelor de către soțul chemat în judecată și acordul reclamantului de a fi desfăcută căsătoria.
Avocat Tudor Barău
