Într-o viziune idealizată, iubirea implică egalitate, respect reciproc și bucurie.
Însă, în realitate, multe relații de cuplu sunt marcate de o dinamică de supunere, unde unul dintre parteneri își anulează propria voință și identitate în fața celuilalt.
Această mentalitate de supunere, adesea subtilă la început, transformă o relație ce ar trebui să fie sursă de fericire într-o formă de captivitate emoțională.
Mentalitatea de supunere nu apare dintr-o dată și este adesea rezultatul unor factori complecși, atât interni, cât și externi:
- În multe culturi sau familii, rolurile tradiționale de gen promovează ideea că un partener (adesea femeia) trebuie să fie “supus” sau “ascultător” față de celălalt. Aceste mesaje internalizate din copilărie pot face ca supunerea să pară o “normalitate” sau chiar o virtute.
- Persoana care se supune poate evita conflictul cu orice preț, temându-se de furia partenerului, de certuri sau scandaluri repetate. Supunerea devine un mecanism de autoapărare, o modalitate de a menține “pacea” în relație.
- O stimă de sine scăzută face individul vulnerabil la manipulare și control. Persoana poate crede că nu merită mai mult, că este inferioară sau că nu are dreptul să își exprime propriile dorințe.
- Sentimentul de dependență (fie el real sau perceput) de partener, din punct de vedere emoțional, financiar sau logistic, poate bloca capacitatea de a acționa independent și de a refuza supunerea.
- Partenerul dominant utilizează tactici manipulative (gaslighting, culpabilizare, critică constantă, victimizare) pentru a-și consolida controlul și pentru a forța supunerea. Această presiune constantă erodează rezistența victimei.
- Persoana supusă poate avea o nevoie excesivă de aprobare și validare din partea partenerului, iar supunerea este percepută ca o cale de a obține această aprobare.
A trăi într-o dinamică de supunere, mai degrabă decât în bucurie, este fundamental nesănătos și distructiv:
- Supunerea constantă duce la pierderea propriei identități, a nevoilor, dorințelor și opiniilor. Persoana devine o extensie a partenerului dominant, își reprimă emoțiile și aspirațiile.
- O relație bazată pe supunere este lipsită de autenticitate. Bucuria autentică derivă din exprimarea liberă, din respect reciproc și din echilibru. Într-o relație de supunere, bucuria este înlocuită de resemnare, frustrare și, în cele din urmă, nefericire profundă.
- Comunicarea sănătoasă dispare. Un partener dictează, celălalt acceptă tacit. Nu există un dialog real, ci un monolog impus.
- Supunerea, chiar dacă este inițial voluntară, generează frustrări și resentimente imense, care se acumulează în timp și otrăvesc relația din interior.
- O relație în care doar un partener dictează nu poate evolua sănătos. Stagnează într-un tipar rigid, lipsit de spontaneitate și creștere reciprocă.
- Stresul cronic, frustrarea reprimată și lipsa de autonomie pot duce la depresie, anxietate, atacuri de panică, insomnie și alte probleme de sănătate mintală și fizică.
Copiii sunt extrem de sensibili la dinamica familială, chiar și la cea nespuse. O relație bazată pe supunere are un impact negativ profund asupra lor:
- Copiii observă și internalizează modelul de relație dintre părinți. Dacă văd un părinte supus și unul dominant, ei pot ajunge să creadă că aceasta este norma, repetând aceste tipare în propriile relații viitoare, fie ca victime, fie ca abuzatori.
- Chiar dacă nu înțeleg pe deplin, copiii simt tensiunea, lipsa de bucurie și dezechilibrul de putere, ceea ce poate genera sentimente de insecuritate și anxietate.
- Un copil care vede un părinte supus poate internaliza ideea că valoarea personală este condiționată de conformare și că exprimarea propriei voințe este periculoasă.
Din perspectiva juridică, menținerea unei căsnicii bazate pe supunere, lipsă de bucurie și deteriorare a sănătății constituie un motiv temeinic pentru desfacerea acesteia.
Codul Civil, prin Articolul 373 litera b), permite divorțul atunci când “există motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei”.
Supunerea persistentă, cu toate consecințele sale negative, se încadrează perfect în această categorie:
- Lipsa de egalitate, respectul unilateral și anularea identității unui partener vatăma fundamental relația, transformând-o într-o formă de tiranie emoțională.
- Căsătoria nu mai servește scopului său de a aduce fericire și sprijin reciproc, ci devine o sursă de suferință cronică.
- Suferința de depresie și anxietate, direct legate de dinamica de supunere, poate fi probată și invocată ca un motiv medical și psihologic serios care face imposibilă continuarea conviețuirii.
- Deși consimțământul la căsătorie a existat la început, viața într-o stare de supunere anulează acest consimțământ pe parcurs, transformându-l într-o formă de resemnare forțată.
- Persoana supusă își reprimă adesea aspirațiile profesionale, sociale sau personale, pierzând oportunități de creștere și împlinire.
- Pe termen lung, supunerea constantă poate duce la o formă de dezumanizare, unde individul își pierde vitalitatea și scopul în viață.
- O dinamică de supunere necontestată poate încuraja partenerul dominant să devină și mai abuziv, știind că nu va întâmpina rezistență.
- Supunerea forțată acumulează resentimente puternice care, chiar dacă nu sunt exprimate, distrug orice șansă de reconciliere sau de restabilire a unei relații sănătoase.
Mentalitatea de supunere într-o relație de cuplu este o capcană periculoasă care transformă bucuria în suferință și anulează identitatea individuală.
Este o dinamică toxică, adesea alimentată de factori sociali și psihologici, care afectează profund sănătatea emoțională a victimei și modelează negativ copiii. Din perspectivă juridică, o căsnicie bazată pe supunere, lipsită de respect reciproc și de bucurie, constituie un motiv temeinic pentru divorț.
A alege să te eliberezi din lanțurile supunerii nu este un act de eșec, ci un gest curajos de auto-respect și un pas esențial spre recuperarea propriei vieți, a bucuriei autentice și spre construirea unui viitor mai sănătos și mai echilibrat, atât pentru sine, cât și pentru generațiile viitoare.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
