Decizia de a divorța, mai ales când sunt implicați copii, este adesea grea și plină de vinovăție și culpabilizare.
Părinții se tem că separarea le va face rău micuților lor.
Însă, realitatea demonstrează că un mediu familial toxic, marcat de conflict, abuz emoțional sau disfuncții psihice, este mult mai dăunător pentru dezvoltarea unui copil decât un divorț bine gestionat.
În 2025, instanțele românești pun un accent tot mai mare pe interesul superior al copilului, iar acest lucru include o analiză aprofundată a stării psihice a părinților.
Nu mai este suficient ca un părinte să fie “bine material” sau “prezent fizic”. Instanțele înțeleg că un părinte sănătos mental este esențial pentru un copil echilibrat iar motivele sunt foarte clare:
- Un părinte stabil emoțional și psihic oferă un mediu sigur, predictibil și iubitor. Dimpotrivă, un părinte cu probleme psihice netratate (depresie severă, anxietate cronică, tulburări de personalitate, dependențe) poate fi inconsistent, iritabil, distant emoțional sau chiar abuziv, afectând grav dezvoltarea emoțională și socială a copilului. Copiii absorb stresul parental și pot dezvolta la rândul lor anxietate, probleme de comportament sau dificultăți școlare.
- Sănătatea psihică influențează direct capacitatea unui părinte de a lua decizii corecte, de a gestiona stresul, de a comunica eficient și de a răspunde adecvat nevoilor copilului. Un părinte epuizat, copleșit de propriile probleme, nu poate oferi suportul emoțional necesar.
- Părinții sunt primele modele pentru copii. Un părinte cu o sănătate mentală precară, care trăiește într-un mediu toxic sau care se comportă disfuncțional (chiar și pasiv), poate transmite copiilor modele de relaționare nesănătoase și de coping ineficient.
- Un părinte cu o stare psihică echilibrată este mai probabil să gestioneze conflictul cu fostul partener într-un mod matur și să faciliteze o relație sănătoasă a copilului cu ambii părinți (dacă este în interesul copilului).
Instanța nu ia decizii arbitrare, ci se bazează pe probe și expertize.
Criteriile relevante și esențiale includ:
- Un psiholog sau psihiatru poate evalua starea de sănătate mentală a fiecărui părinte, capacitatea parentală, prezența unor tulburări care ar putea afecta copilul (ex: depresie majoră netratată, tulburări de personalitate, adicții).
- Dovada tratamentelor anterioare pentru afecțiuni mentale, medicația, internările sau refuzul de a urma tratamentul pot fi relevante.
- Mărturiile altor persoane (membri ai familiei, prieteni, profesori) care pot descrie comportamentul părinților și impactul acestuia asupra copilului.
- Instanța poate cere rapoarte de la specialiști care au observat dinamica dintre părinte și copil.
- Stabilitatea și siguranța mediului în care va crește copilul, inclusiv impactul stresului și al conflictului parental asupra acestui mediu.
Decizia instanței, conform Articolului 397 din Codul Civil (referitor la exercitarea autorității părintești), se bazează pe interesul superior al copilului. Acesta primează indiferent de vârsta copilului sau de sexul părintelui. Dacă un părinte prezintă probleme psihice care îi afectează capacitatea de a crește copilul într-un mediu sănătos, instanța poate decide:
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte:
Chiar dacă, de regulă, autoritatea părintească se exercită în comun, dacă “există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte” (Art. 399 Cod Civil).
Starea psihică precară sau comportamentul toxic asociat acesteia este un “motiv întemeiat”.
În cazuri extreme, dacă sănătatea mentală a unui părinte (și comportamentul decurgând din aceasta) pune în pericol siguranța sau dezvoltarea copilului, instanța poate impune un program de vizită strict supravegheat sau chiar poate suspenda drepturile parentale.
Instanța va favoriza părintele care poate oferi un mediu stabil, predictibil și sănătos emoțional, chiar dacă celălalt părinte are resurse materiale mai bune sau “și-a dedicat viața” familiei într-un mod disfuncțional.
Un părinte care suferă de depresie cronică severă netratată, care nu mai interacționează cu copilul, este apatic sau își neglijează nevoile de bază, poate pierde custodia în favoarea celuilalt părinte, chiar dacă acesta din urmă are mai puține resurse materiale, dar este stabil emoțional și prezent.
Similar, un părinte cu tulburări de personalitate care generează un mediu de abuz emoțional, manipulare și conflict constant va fi considerat nepotrivit pentru exercitarea autorității părintești.
Pentru persoana care suferă de pe urma unei relații toxice și care ar putea pierde custodia (sau îi este afectată relația cu copilul) din cauza propriei stări psihice:
- Suferința într-un mediu abuziv poate duce la depresie, anxietate, epuizare și alte afecțiuni care, netratate, afectează capacitatea de a fi un părinte eficient.
- Conștientizarea că propria suferință mentală poate afecta relația cu copilul și chiar ducerea la pierderea custodiei este un semnal de alarmă puternic.
- Dacă persoana rămâne într-o relație toxică (unde este umilită, abuzată, își găsește scuze), sănătatea sa mentală se va deteriora în continuare, sporind riscul de a nu mai primi sau a-și pierde autoritatea părintească.
De aceea, divorțul devine necesar:
Permite persoanei să scape dintr-un mediu toxic care îi subminează sănătatea fizică și psihică.
- Numai ieșind din ciclul abuziv, persoana poate începe un proces de vindecare, își poate recupera stima de sine și își poate îmbunătăți sănătatea mentală.
- Odată ce sănătatea mentală se ameliorează, șansele de a fi un părinte mai bun și de a-și exercita eficient autoritatea părintească (sau de a obține custodia) cresc considerabil.
- Deși paradoxal, un divorț care eliberează un părinte dintr-un mediu toxic și îi permite să se vindece este, pe termen lung, în interesul superior al copilului.
- Un copil are nevoie de un părinte sănătos și echilibrat, chiar dacă acesta nu mai locuiește sub același acoperiș cu celălalt părinte.
În anul 2025, concepția despre “familia sănătoasă” s-a extins dincolo de aparențe. Instanțele recunosc din ce în ce mai mult că sănătatea psihică a părinților este un pilon esențial al bunăstării copilului, adesea mai importantă decât resursele materiale sau vârsta minorului.
Comportamentul toxic și disfuncțiile mentale generate de o relație abuzivă pot afecta grav capacitatea parentală și pot duce la decizii de custodie care, deși dureroase, sunt în interesul superior al copilului.
În acest context, divorțul nu este un eșec, ci un act de curaj și responsabilitate, o șansă la vindecare pentru părintele afectat și, implicit, o modalitate de a oferi copilului un mediu mai sigur și un viitor mai luminos.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
