Răspunderea civilă delictuală are la bază repararea prejudiciului cauzat unei persoane, în situaţia în care, fapta este săvîrşită cu vinovăţie.
Aceasta are la bază săvârşirea unui delict faţă de o anumită persoană.
Astfel, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Felurile răspunderii civile delictuale:
- Răspunderea delictuală subiectivă care se întemeiază pe ideea de vinovăţie, greşeală;
- Răspunderea delictual obiectivă care se îmtemeiază pe un temei obiectiv, fără existenţa vinovăţiei, şi cînd se fundamentează pe ideea de garanţie.
Există anumite condiţiile pentru a putea fi antrenată această răspundere:
- Trebuie să existe un prejudiciu;
- Trebuie să existe unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;
- Existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constînd în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat şi a generat o anumită faptă vătămătoare.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea, persoana care săvârşeşte fapta ilicită trebuie să aibe discernământ.
Astfel, dacă se încalcă această îndatorire persoana răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cazurile situaţii prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
Existenţa unui prejudiciu dă dreptul la reparaţie persoanei care l-a suferit.
Acest drept se naşte din ziua cauzării acelui prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat fiindu-I aplicabile toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor..
Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru fapta uneia dintre ele şi a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea.
În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depăşeşte partea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi nu poate depăşi partea din despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul.
Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.
Repararea prejudiciului se va face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilită prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
La stabilirea cuantumului despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.
În situaţia în care, prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice.
În cazul unui prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.
În cazul vătămarii integrităţii corporale sau a sănătăţii, despăgubirea trebuie să cuprindă echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă şi să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale sub formă de prestaţii băneşti periodic.
Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, e. La cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
În toate cazurile, instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.
Avocat Tudor Barău
