Partajul este operațiunea juridică prin care se capătă stării de indiviziune prin împărțirea în natură și/sau prin echivalent a bunurilor aflate în indiviziune, având drept efect înlocuirea cotei-părți ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra unor bunuri. sau valori determinate.
Partajul, indiferent de forma, prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, poate fi totală, ca obiect întreaga masă indiviză sau parțial, ca obiect numai unul sau mai multe bunuri succesorale, în cazul în care comoștenitorii au aratat voința expresă sau tacită de a rămâne în indiviziune asupra restului bunurilor.
În cazul în care sunt trei sau mai mulți coindivizari, parțial poate fi parțial și în raportul cu persoane care să aibă grijă de persoanele care să aibă grijă de indiviziune.
Persoanele care pot cere partajul.
- partajul poate fi cerut de toți coindivizarii (moștenitori legali și legatarii universali sau cu titlu universal). Legatarul cu titlu particular, dobândind un drept real asupra unui bun determinat, nu devine coindivizar și nu are calitatea de a cere ieșirea din indiviziune, numai dacă legatul a avut ca obiect o cotă-parte ideală asupra unui bun determinat.
- succesorii în drepturi ai coindivizarilor, care se subrogă în drepturile lor, pot cere partajarea și continuă acțiunea începută de autorul lor.
- creditorii personali ai coindivizarilorpot cere partajul sau continua actiunea de partaj promovata de coindivizarul debitor, pe calea actiunilor oblice. Astfel, potrivit art. 1156 alin. 2 Cod civil, „Creditorii personali ai moștenitorilor și orice persoană ce justifică un interes legitim pot să ceară părtașul în numele debitorului lor, pot pretinde să fie prezenți la partajul prin bună învoială sau pot să intervină în procesul de partaj.”
Conform art. 1156 alin 3 Cod civil, în cazul în care un creditor a introdus acțiunea de partaj în numele debitorului său (comoștenitor), „ceilalți moștenitori pot obține respingerea acțiunilor de partaj introduse de către creditor, plătind datoria în numele și pe seama moștenitorului debitor.”
Conform art. 1155 alin. 2 Cod civil, „Înainte de partajul succesoral, creditorii ale căror creanțe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moștenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moștenirii, pot cere să fie plătiți din bunurile aflate în indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri.”
Indiferent de cine îl cere, partajul se poate efectua atât prin bună învoială, cât și pe cale judecătorească, numai cu participarea tuturor coindivizarilor, sub sancțiunea nulității absolute a actului de partaj.
În cadrul noului Cod civil (art. 680), partajul nu mai are caracter declarativ, ci constitutiv de drepturi. În aceste condiții, partajarea are ca efect un transfer de drepturi între coproprietari. Aceasta înseamnă că pentru a solicita și a participa la partea necesară este capacitatea deplină de exercițiu.
În ceea ce privește persoanele exercițiu lipite de capacitate de 14 ani și interișii judecătorești, ele pot participa la părți prin reprezentanții lor (părinți sau tutore), iar aceștia nu pot fără avizul consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă să facă. acte de împărțeală privind bunurile minorului sau interzisului.
Minorii cu capacitate de exercițiu de reținere pot face acte de partaj cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, cu avizul consiliului de familie și cu autorizarea instanței de tutelă.
Conform art. 150 alin. 1 Cod civil, „Ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special.” Dacă sunt mai mulți incapabili cu interese contrare, pentru fiecare se va numi un curator.
Pentru partajarea bunurilor indivize, părțile nu trebuie să aibă capacitatea de exercițiu deplină, fiind suficient să folosiți, respectiv să îndeplinească condițiile de lege pentru încheierea actelor de administrare a patrimoniului.
Obiectul părților îl constituie, în, numai bunurile asupra funcționării principiului drepturilor reale ale de transmitere asupra moștenitorilor. Creanțele defuncții precum și pasivul succesoral se divid între moștenitorii universali și cu titlul universal proporțional cu partea succesorală ce revine fiecăruia.
urile reale asupra bunurilor din patrimoniul succesoral se dobândesc de către moștenitori în starea de indiviziune, în cote-părți ideale în ceea ce privește drepturile succesorale Dreptul principal, urmând drepturi reale exclusive asupra bunurilor din moștenire să fie stabilite prin partaj, dacă defunctul nu a făcut un partaj. de ascendent.
Prin urmare, obiectul partajului îl constituie, în principiu, numai bunurile asupra cărora drepturile reale ale defunctului transmis asupra moștenitorilor. Această regulă cunoaște două excepții:
- bunuri existente în patrimoniul succesoral nesupuse partajului, cum sunt:
– bunurile individual determinate care formează obiectul unor legat cu titlu particular. Acestea se dobândesc de către legatar de la data deschiderii moștenirii și nu formează obiectul părtajului. Numai dacă legatul ar avea ca obiect o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat, legatarul ar urma să participe, în calitate de coindivizare, la părtaj. Dacă însă legatul are ca obiect un dezmembrământ al proprietății, bunul va forma obiectul partajului numai sub raportul proprietății dezmembrate.
– bunurile care, prin destinația sau prin natura lor, nu sunt susceptibile de a fi partajate, cum sunt:
– amintirile de familie care pot fi partajate numai prin partaj voluntar;
– servituțile și părțile comune din imobilele destinate folosinței în comun și care fac obiectul dreptului de proprietate comună forțată și perpetuă;
– dreptul real de folosință asupra locurilor de înmormântare și lucrărilor funerare.
- bunurile care fac obiectul partajului, deși nu au existat în masa succesorală la data deschiderii moștenirii, astfel:
– bunurile care sunt aduse la masa succesorală ca efect al reducțiunii liberalităților excesive sau ca efect al raportului donațiilor;
– bunurile care intră în masa succesorală în temeiul subrogației reale cu titlu universal (prețul obținut din vânzarea unui bun succesoral care nu este partajabil în natură sau despăgubirile plătite pentru distrugerea unui bun succesoral de către un terț);
– bunurile asupra cărora se reconstituie dreptul de proprietate al defunctului în condițiile legilor de restituire;
– fructele naturale, civile și industriale produse de bunurile succesorale după date deschiderii moștenirii. Conform art. 638 Cod civil, „Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun însușite de un coproprietar fac parte din masa partajabilă cât timp ele nu au fost consumate ori înstrăinate sau nu au pierit și pot fi identificate distincte. În caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despăgubiri, cu excepția cazului în care fructele au pierit în mod fortuit. Dreptul la acţiunea în despăgubiri este supus prescripţiei, potrivit dreptului comun. Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun însușite de un coproprietar este supus prescripției de 3 ani, potrivit dreptului comun.”
Avocat BARĂU TUDOR
