Neputința, când devine o barieră și de ce divorțul este imperativ.

Neputința, când devine o barieră și de ce divorțul este imperativ.

Neputința, când devine o barieră și de ce divorțul este imperativ. 1760 1174 Tudor Barău

În relațiile abuzive, un sentiment adesea copleșitor este neputința.

Această stare emoțională, definită de lipsa percepută a controlului și a capacității de a acționa, devine o barieră în calea ieșirii dintr-o dinamică toxică și o justificare tacită pentru tolerarea comportamentului abuziv.

Deși la exterior poate părea o simplă resemnare, neputința este un simptom al unei suferințe profunde, cu manifestări asupra sănătății fizice și mentale.

Neputința nu este o slăbiciune de caracter, ci o consecință a unui abuz prelungit și a manipulării și se concretizează prin:

  1. Paralizie decizională,incapacitatea de a lua decizii sau de a acționa pentru propria bunăstare, chiar și atunci când soluțiile sunt evidente. Sentimentul că “nimic nu se poate schimba.”
  2. Resemnare pasivă, acceptarea condițiilor date, fără a mai lupta sau a căuta alternative, chiar dacă acestea sunt dureroase.
  3. Lipsa de inițiativă, reducerea sau dispariția oricăror eforturi de a schimba situația, de a cere ajutor sau de a te apăra.
  4. Autovictimizare (Uneori), persoana poate ajunge să se vadă pe sine ca o victimă fără scăpare, consolidându-și propria stare de neputință.

Neputința este folosită de abuzator prin diverse tactici:

  1. Izolare, separarea victimei de sursele de sprijin (familie, prieteni).
  2. Manipulare psihologică (Gaslighting), făcând victima să se îndoiască de propria realitate și judecată, erodându-i încrederea în sine.
  3. Amenințări, directe sau subtile, cu consecințe negative dacă victima încearcă să plece.
  4. Dependență creată, abuzatorul poate crea o dependență financiară sau emoțională, făcând victima să creadă că nu poate supraviețui singură.

Această stare de neputință este extrem de dăunătoare și nesănătoasă pentru toate aspectele vieții și duce la depresie cronică, anxietate severă, atacuri de panică, tulburări de stres post-traumatic (PTSD), pierderea stimei de sine și sentimente de gol interior.

De ce estetolerat comportamentul abuziv:

  • Frica, teama de repercusiuni, de necunoscut, de singurătate, de stigmat social sau de impactul asupra copiilor. Această frică este mai puternică decât durerea prezentă.
  • Speranța falsă, credința că abuzatorul se va schimba, că lucrurile se vor îmbunătăți, adesea alimentată de scurte perioade de “lună de miere”.
  • Dependența emoțională, nevoia patologică de aprobare, chiar și de la abuzator, sau sentimentul că identitatea este legată de relație.
  • Lipsa resurselor, financiar, social sau emoțional, care fac ca plecarea să pară imposibilă.

Corpul este un barometru al stării noastre emoționale.

Când neputința și abuzul sunt tolerate, el începe să manifeste o serie de simptome, care sunt, de fapt, semnale de alarmă.

Stresul cronic asociat cu o relație abuzivă declanșează răspunsul “luptă sau fugi” al corpului, menținându-l într-o stare constantă de alertă. Aceasta epuizează sistemul nervos și duce la:

  • Tulburări de somn:Insomnii, coșmaruri.
  • Probleme digestive:Sindromul de intestin iritabil, ulcere, gastrită.
  • Dureri cronice:Cefalee, migrene, dureri musculare inexplicabile.
  • Slăbirea sistemului imunitar:Răceli frecvente, infecții.
  • Probleme cardiace:Palpitații, hipertensiune arterială.
  • Oboseală cronică și lipsă de energie.
  • Modificări de greutate:Scădere sau creștere inexplicabilă.

Când corpul și mintea trimit semnale de epuizare extremă, “a mai putea puțin” înseamnă a te împinge spre o prăbușire fizică sau psihică și înseamnă a-ți ignora propriile nevoi și a perpetua un ciclu distructiv care îți pune în pericol sănătatea și chiar viața.

Există semne vizibile atât la nivel personal, cât și în dinamica de cuplu, care indică imperativul desfacerii căsătoriei:

  1. Deteriorarea marcantă a sănătății fizice și mentale, apariția simptomelor cronice menționate mai sus, fără o cauză medicală clară.
  2. Pierderea identității și a bucuriei de a trăi, sentimentul de a fi pierdut cine ești, lipsa oricărei bucurii, apatie profundă.
  3. Izolare socială, ruperea legăturilor cu prietenii și familia, impusă sau autoimpusă din cauza abuzului.
  4. Ciclul abuzului persistent, comportamentele abuzive (critici constante, manipulare, control, violență verbală/fizică) se repetă, iar promisiunile de schimbare sunt goale.
  5. Lipsa de respect, relația este unilaterală, nevoile tale sunt ignorate, iar cele ale partenerului sunt singurele care contează.
  6. Sentimentul de frică și anxietate este omniprezent în prezența partenerului sau chiar în absența acestuia.

Din punct de vedere juridic, o căsnicie în care neputința victimei este cultivată de abuz, iar sănătatea fizică și mentală este grav afectată de comportamentul abuziv al partenerului, constituie motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei, conform Articolului 373 litera b) din Codul Civil.

Jurisprudența a recunoscut în repetate rânduri că astfel de dinamici justifică pe deplin divorțul.

Impactul asupra copiilor:

  • Copiii care cresc într-un mediu în care neputința și abuzul sunt prezente învață că aceasta este o dinamică “normală” a relațiilor. Ei riscă să devină abuzatori sau victime în propriile lor relații.
  • Prezența constantă a abuzului, chiar și ascuns, traumatizează copiii. Ei pot dezvolta anxietate, depresie, probleme de comportament și dificultăți de atașament.
  • Un părinte care ia decizia curajoasă de a ieși dintr-o relație toxică le oferă copiilor un model de reziliență, de auto-respect și de importanță a propriei bunăstări.

Articolul 483 din Noul Cod Civil statuează că “instanța de tutelă va decide, luând în considerare interesul superior al copilului.” Este incontestabil că un mediu familial marcat de neputință și abuz continuu este extrem de dăunător pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Două cămine separate, dar în care părinții sunt mai sănătoși emoțional și liberi de abuz, sunt întotdeauna de preferat.

Neputința nu este o stare pasivă, ci o barieră cultivată de abuz, care paralizează și te ține captiv într-o relație toxică.

Totul este o alegere.

Divorțul este o decizie personală și complexă.

Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.

Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție a tuturor aspectelor și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.

Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.

Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.

Avocat BARĂU TUDOR

Telefon 0740493903

contact@avocat-barau-tudor.ro