Într-o relație disfuncțională, un comportament adesea întâlnit este cel al căutării constante de scuze.
Nu pentru propriile greșeli, ci pentru a justifica acțiunile negative ale partenerului abuziv.
Această tendință de a minimiza, de a raționaliza sau de a găsi circumstanțe atenuante pentru comportamentul toxic al celuilalt transformă victima într-un complice involuntar al propriului abuz.
În loc să caute soluții pentru problemele evidente ale relației, partenerul care se sacrifică prioritizează “înțelegerea” și “iertarea” la nesfârșit.
A găsi constant scuze pentru comportamentul abuziv al partenerului nu este un act de empatie sănătoasă, ci o formă de auto-înșelare și toleranță toxică.
Acest ciclu se perpetuează din mai multe motive:
- Persoana care găsește scuze se teme adesea de reacția partenerului abuziv (furia, manipularea, abandonul) sau de perspectiva de a rămâne singură. Scuzele devin un mecanism de evitare a conflictului real.
- Există o speranță persistentă că, dacă agresorul este “înțeles” sau iertat suficient de mult, el/ea se va schimba. Această speranță este alimentată de momentele de “calm” sau de promisiunile false de schimbare.
- Victima poate dezvolta o dependență emoțională de agresor, unde ideea de a rupe legătura este insuportabilă. Scuzele ajută la menținerea legăturii, oricât de nesănătoasă ar fi.
- Agresorul este adesea un maestru al culpabilizării (ex: “Cu ce am greșit eu?”, “Tu mă provoci”). Victima internalizează vina și simte că are o datorie să înțeleagă și să ierte, perpetuând ciclul scuzelor.
- Recunoașterea comportamentului ca fiind abuziv ar însemna confruntarea cu o realitate dureroasă și cu necesitatea de a lua decizii dificile. Găsirea scuzelor este o modalitate de a rămâne în zona de confort, de a minimiza gravitatea situației.
- Într-o relație toxică, nevoile agresorului sunt mereu pe primul plan. Scuzele servesc acestui scop, asigurându-se că partenerul abuziv nu trebuie să-și asume responsabilitatea sau să se schimbe. Victima devine un furnizor constant de validare și înțelegere, fără a primi nimic în schimb.
Acest ciclu de scuze și tolerare a abuzului are consecințe devastatoare asupra victimei:
- Efortul constant de a găsi justificări, de a naviga prin minciuni și de a suporta comportamentul toxic este extrem de obositor. Sistemul nervos este în alertă permanentă, ducând la insomnii, probleme digestive, imunitate scăzută și o stare generală de epuizare.
- Stresul perpetuu, lipsa de predictibilitate și sentimentul de neputință generează anxietate severă și depresie. Victima poate dezvolta atacuri de panică, tristețe profundă și o lipsă de interes pentru activități care înainte îi făceau plăcere.
- Prin negarea propriei realități și prin justificarea acțiunilor abuzive ale celuilalt, victima își pierde treptat contactul cu propria identitate, cu propriile valori și cu propria valoare. Se simte lipsită de putere și insignifiantă.
- Persoana trăiește într-o stare de conflict intern, între ceea ce simte că este real și ceea ce încearcă să justifice. Această disonanță este extrem de epuizantă mental.
- De teama de a nu fi “înțeleasă” sau de a fi judecată, victima se poate izola de prieteni și familie, care ar putea contesta ciclul de scuze. Această izolare agravează suferința.
A ieși din ciclul de scuze și a căuta soluții nu este doar o opțiune, ci o necesitate vitală pentru supraviețuirea emoțională și fizică:
- Nimeni nu poate trăi indefinit într-un mediu care îi distruge sănătatea. Este un act de auto-conservare să recunoști că propriile nevoi (de siguranță, respect, sănătate) sunt primordiale.
- Încetarea căutării scuzelor permite victimei să vadă clar realitatea abuzului și să recunoască impactul negativ al comportamentului partenerului.
- Stabilirea Limitilor: Este esențial să impui limite clare și să refuzi tolerarea comportamentului abuziv. Dacă celălalt nu respectă aceste limite, devine clar că nu există o cale de reconciliere.
- A înceta să găsești scuze și a căuta soluții înseamnă a-ți recăpăta autonomia și controlul asupra propriei vieți, nu a fi un spectator pasiv al propriei suferințe.
Atunci când ciclul de scuze este alimentat de un comportament abuziv persistent, iar eforturile de a găsi soluții sau de a impune limite sunt zadarnice, divorțul devine imperativ din punct de vedere legal și moral.
Conform Articolului 373 litera b) din Codul Civil, divorțul poate fi pronunțat atunci când “există motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei.”
Această situație se încadrează perfect în acest temei legal:
- Faptul că partenerul abuziv nu își recunoaște comportamentul, nu caută soluții și își justifică acțiunile prin “scuze”, iar victima continuă să tolereze, demonstrează că raporturile conjugale sunt grav și iremediabil vătămate.
- Impactul fizic, psihic și mental al acestei dinamici toxice (depresie, anxietate, epuizare) constituie o vătămare gravă a sănătății victimei, făcând conviețuirea imposibilă. Aceasta poate fi susținută cu dovezi medicale și psihologice.
- O căsnicie în care un partener este prins într-un ciclu de justificare a abuzului nu este o uniune bazată pe consimțământ liber, ci o formă de constrângere psihologică. Legea nu cere sacrificiul perpetuu.
- Atunci când unul dintre parteneri refuză să vadă problema și să caute soluții reale, reconcilierea autentică devine imposibilă, iar continuarea căsătoriei ar prelungi doar suferința.
Divorțul este o formă de auto-apărare legală, este un act prin care victima refuză să mai participe la propriul abuz, declarând că își prioritizează propria bunăstare și că nu va mai tolera comportamentele toxice. Este recunoașterea că eforturile de a menține relația au eșuat din cauza refuzului celuilalt de a contribui la o dinamică sănătoasă.
Ciclul de a găsi scuze pentru comportamentul abuziv al partenerului este o capcană emoțională și psihologică care distruge treptat viața victimei.
Ignorarea nevoilor proprii și prioritizarea constantă a celuilalt într-un context toxic este profund nesănătoasă și duce la epuizare și probleme grave de sănătate.
Din punct de vedere juridic, o astfel de situație reprezintă un motiv temeinic pentru desfacerea căsătoriei. Divorțul nu este o simplă alegere, ci o necesitate imperativă pentru a rupe acest ciclu vicios.
Este actul final de auto-respect și de auto-conservare, care permite victimei să iasă din umbra scuzelor, să își recupereze propria realitate, să își prioritizeze nevoile și să înceapă un drum spre vindecare și o viață liberă de abuz.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
