Decăderea din exercițiul drepturilor părintești este cea mai drastică măsură de protecție a minorului, reglementată de Articolele 508 – 512 din Codul Civil.
Această acțiune este inițiată de părintele interesat, de procuror sau de Autoritatea Tutelară (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – DGASPC).
Instanța de tutelă (judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul minorului) dispune decăderea doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, având ca scop unic protejarea interesului superior al copilului.
Decăderea se poate dispune în două situații majore (Art. 508 C. Civ.):
- Părintele pune în pericol grav sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Situațiile includ, dar nu se limitează la:
- Abuz fizic sau emoțional dovedit.
- Neglijență constantă și gravă (lipsa de îngrijire, igienă sau hrană adecvată).
- Comiterea de infracțiuni sau săvârșirea de fapte imorale grave în prezența minorului.
- Stare de dependență cronică (alcool, droguri) care afectează capacitatea de îngrijire.
- Părintele se sustrage în mod nejustificat de la exercitarea drepturilor și de la îndeplinirea obligațiilor părintești pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin șase luni.
Instanța nu se limitează la verificarea îndeplinirii termenului de șase luni sau la simpla acuzație de abuz.
E necesară o evaluare obligatorie efectuată la domiciliul minorului de către DGASPC, care analizează mediul familial și condițiile de trai printr o ancheta psihosocială.
Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi audiat obligatoriu. Opinia acestuia este luată în considerare în funcție de gradul său de maturitate.
Mai sunt necesare, mărturii, înscrisuri, expertize psihologice sau medico-legale care probează faptele grave.
Decăderea are consecințe juridice și financiare distincte pentru ambii părinți:
Efecte Asupra Părintelui Decăzut.
Părintele decăzut pierde toate drepturile legate de persoana și bunurile copilului (administrare, reprezentare, stabilirea locuinței, decizii privind educația sau sănătatea). Totuși, sub aspect financiar:
Decăderea nu îl exonerează pe părinte de obligația de a plăti pensia alimentară. De fapt, această obligație rămâne în vigoare, deoarece este un drept al copilului, nu un drept al părintelui.
Plățile se fac către celălalt părinte (cel care exercită autoritatea tutelară exclusivă) sau de către tutore.
Părintele decăzut nu mai are dreptul de a moșteni pe copilul său minor, fiind considerat nedemn de a veni la succesiune.
Efecte Asupra Părintelui Care Rămâne cu copilul.
Părintele care nu a fost decăzut va exercita de acum Autoritatea Părintească Exclusivă asupra minorului (similar cu o decădere totală doar pentru celălalt părinte).
Părintele rămas cu autoritatea preia integral responsabilitatea administrării bunurilor minorului și a luării deciziilor financiare în numele acestuia.
Acesta este beneficiarul pensiei de întreținere plătite de părintele decăzut.
Procesul de decădere este complex și, deși nu are termene stricte pentru introducerea acțiunii, el implică o procedură:
Decăderea se poate dispune pentru sustragerea de la obligații pe o perioadă neîntreruptă de minimum șase luni.
Fiind o cauză privind minorii, aceste procese au un caracter de urgență. Deși legea nu impune un termen fix, practic, un astfel de proces poate dura de la câteva luni la peste un an, în funcție de complexitatea probelor (expertize, martori) și de rapiditatea întocmirii rapoartelor de anchetă socială.
Părintele decăzut poate cere redarea exercițiului drepturilor părintești oricând, odată ce au încetat cauzele care au dus la decădere.
Instanța va analiza dacă redarea este în interesul superior al copilului.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și în reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați ajutor unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
