Într-o societate in care, adesea se promovează rezistența și sacrificiul în relații, tolerarea unui comportament abuziv poate fi percepută eronat ca o dovadă de “iubire” sau “loialitate”.
Însă, când o căsnicie devine un mediu în care umilința, jignirile, abuzul verbal, învinovățirea constantă sunt la ordinea zilei, iar viitorul este proiectat unilateral, cu beneficii doar pentru agresor, căsnicia încetează să mai fie o uniune și devine o formă de captivitate.
Tolerarea comportamentului abuziv, sub orice formă, are un cost uman enorm și subminează fundația oricărei relații sănătoase:
Umilința și jignirile atacurile verbale constante, criticile publice sau private, sarcasmul și disprețul subminează grav stima de sine și sentimentul de valoare personală al victimei. Acestea lasă cicatrici emoționale profunde, mult mai dureroase și de durată decât rănile fizice.
O relație bazată pe umilință distruge respectul reciproc, piatra de temelie a oricărei legături funcționale. Lipsa respectului transformă parteneriatul într-o dinamică de dominare și subordonare.
A fi ținta unor acuzații, a reproșurilor perpetue și a transferului de vină (“tu ești de vină pentru tot”) creează o stare permanentă de anxietate și îndoială de sine. Victima ajunge să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și emoțiile agresorului.
Acest comportament anulează autonomia psihică și capacitatea de a gândi critic. Victima este prinsă într-un ciclu de vinovăție indusă, din care îi este greu să iasă.
Atunci când orice discuție despre viitor implică beneficii și planuri centrate exclusiv pe dorințele agresorului, ignorând complet nevoile și aspirațiile victimei, aceasta din urmă își pierde speranța și sentimentul de relevanță în propria viață. Pe lângă aceasta, victimizarea constantă a agresorului (“Eu sunt cel care suferă cel mai mult”, “Tu mă faci să mă simt așa”) este o tehnică de manipulare prin care acesta evită asumarea responsabilității și obține compasiune.
Relația devine un monolog, nu un dialog.
Lipsa viziunii comune și sacrificiul continuu al unui partener în numele iluziei unui viitor nerealist este toxic.
Victimizarea transformă relația într-un joc de putere, în care agresorul este mereu “îndreptățit” să primească.
Indiferent dacă este mascat sub “gelozie” sau “grijă”, controlul (verificarea telefonului, a locației, interdicțiile, restricțiile sociale) sufocă libertatea și autonomia victimei.
O relație bazată pe control este o închisoare emoțională, nu un parteneriat. Elimină încrederea și transformă partenerul într-o posesie, nu într-o persoană egală.
Tolerarea comportamentelor abuzive și distructive, descrise mai sus, nu face decât să perpetueze suferința și să degradeze sănătatea fizică și psihică a victimei. Din perspectiva juridică, divorțul este instrumentul legal pentru a pune capăt unei astfel de situații.
Codul Civil, Articolul 373 litera b), este temeiul fundamental pentru desfacerea căsătoriei în aceste situații:
“Divorțul poate fi pronunțat […] b) atunci când există motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei.”
Comportamentele abuzive enumerate mai sus constituie, fără echivoc, “motive temeinice” care vatăma grav raporturile conjugale:
Umilințele, jignirile, învinovățirea, omisiunile afective și controlul excesiv sunt forme persistente de abuz psihologic. Acestea distrug fundamentul relației și cauzează traume emoționale profunde, imposibil de reparat în cadrul aceleiași dinamici.
Când respectul, încrederea, sprijinul reciproc și comunicarea sunt absente sau pervertite, relația este iremediabil deteriorată. O căsnicie bazată pe unilateralitate și suferință nu mai îndeplinește scopul său legal și social de uniune consensuală.
Expunerea cronică la abuz duce la probleme grave de sănătate mintală (depresie, anxietate, atacuri de panică, tulburări de stres post-traumatic) și chiar fizică.
Copiii sunt martorii tăcuți ai dinamicii familiale. A trăi într-un mediu în care abuzul este tolerat îi afectează profund:
Copiii învață că este “normal” să suporți umilința sau să fii abuziv, perpetuând cicluri nesănătoase în propriile relații viitoare.
Un mediu familial toxic, lipsit de stabilitate emoțională și respect, generează anxietate și nesiguranță copiilor.
Expunerea la abuz poate lăsa cicatrici adânci în psihicul copiilor, manifestându-se prin probleme de comportament, dificultăți de relaționare sau probleme de sănătate mintală.
Divorțul, în acest context, este un act de responsabilitate.
El oferă copiilor un mediu, chiar și separat, dar mai sănătos și lipsit de violența (emoțională) cotidiană.
Le arată că demnitatea și respectul sunt esențiale și că niciun om nu trebuie să tolereze abuzul.
Tolerarea comportamentului abuziv, a umilinței, a jignirilor, a învinovățirii și a controlului în căsnicie nu este o dovadă de forță, ci o rețetă pentru distrugere personală.
O căsnicie nu este un loc unde se suferă în tăcere, ci un parteneriat bazat pe bunăstare reciprocă.
Din perspectivă juridică, aceste forme de abuz constituie motive temeinice de divorț, iar legea oferă cadrul necesar pentru a te elibera.
A alege divorțul înseamnă a alege să te protejezi pe tine și pe copiii tăi, a alege sănătatea în detrimentul suferinței și a reafirma dreptul fundamental la o viață demnă și plină de respect.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
