Convenția matrimonială este o convenție încheiată între doi viitori soți, convenție în care este trecută situația patrimoniului celor doi soți după încheierea căsătorie.
Convenția matrimonială are rolul de a clarifica care sunt bunuri comune și care sunt bunuri proprii a unuia sau altuia dintre soți.
Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale.
Obiectul convenției matrimoniale îl constituie regimul matrimonial pe care soții îl aleg ca alternativă la regimul matrimonial legal convenția matrimonială se supune dispozițiilor legale privind regimul matrimonial ales.
Prin convenția matrimonială nu pot fi încălcate regulile imperative comune tuturor regimurilor matrimoniale și nu poate aduce atingere egalității dintre soți, autorității părintești sau a modului de transmitere a moștenirii legale.
Pentru a fi opozabile terților, convențiile matrimoniale se înscriu în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale.
Aceste convenții trebuiesc autentificate în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei.
După această procedură, notarul public expediază, din oficiu, un exemplar al convenției către:
- serviciul de stare civilă unde a avut loc căsătoria, pentru a se face mențiune pe actul de căsătorie;
- Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale;
- celelalte registre de publicitate – ținând seama de natura bunurilor, convențiile matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerțului, precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege (în toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale neputând fi acoperită prin înscrierea făcută în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale);
Orice persoană poate consulta Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale și poate solicita, în condițiile legii, eliberarea de extrase certificate, fără a fi obligată să justifice vreun interes în acest sens.
Convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu unul dintre soți, decât dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate menționate sau dacă terții au cunoscut-o.
Convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu oricare dintre soți înainte de încheierea căsătoriei.
Convenția matrimonială poate fi modificată înainte de încheierea căsătoriei, în aceleași condiții cerute pentru încheierea ei, dispozițiile privind publicitatea și respectiv inopozabilitatea convenției matrimoniale sunt aplicabile.
În cazul în care convenția matrimonială este nulă sau anulată, între soți se aplică regimul comunității legale, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință.
Convenţia matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei.
Convenţia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei.
În Convenţie pot fi inserate următoarele:
a) includerea în comunitate a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de uz personal şi a bunurilor destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
b) restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei;
c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă;
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunităţii;
e) modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.
Clauza de preciput reprezintă un acord de voinţă al viitorilor soţi sau a soţilor ca prin convenţie matrimonială să stipuleze ca soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate.
Cod civil român reglementează juridic acestă instituţie juridică:
– este supusă doar reducţiunii, atunci când se depăşeşte cotitatea disponibilă în limitele căreia defunctul poate dispune, nu şi raportului donaţiilor;
– nu aduce atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunităţii, bunurile ce fac obiectul clauzei;
– devine caducă atunci când comunitatea încetează în timpul vieţii soţilor, când soţul beneficiar a decedat înaintea soţului dispunător ori când aceştia au decedat în acelaşi timp sau când bunurile care au făcut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor comuni;
– se execută în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent.
Nerespectarea condiţiilor de fond sau a celor de formă necesare pentru valabila încheiere a unei convenţii matrimoniale atrage sancţiunea nulităţii acesteia.
Avocat Tudor Barău
