Într-o relație disfuncțională, un mecanism de control profund și înșelător este cel prin care o persoană ajunge să se simtă constantă vinovată de reacțiile partenerului.
Această asumare a vinovăției, chiar și pentru comportamentul abuziv al celuilalt, este profund nesănătoasă și erodează fundamentul propriei identități.
Din frica de izbucniri partenerului, victima caută să controleze mediul prin supunere și să stea forțată, sperând să evite reacțiile negative.
Însă, această căutare constantă a validării și această dependență toxică transformă relația într-un prizonierat emoțional.
De ce o persoană se simte tot timpul vinovată de reacția partenerului:
- Acest sentiment de vinovăție este folosit în mod treptat de partenerul abuziv și internalizat de victimă.
- Abuzatorul blamează victima pentru propriile izbucniri (“M-ai făcut să țip,” “Ești de vină că sunt nervos,” “Dacă nu făceai asta, nu se întâmplă”). Această tehnică de “gasing” face victimă să pună la îndoială propria percepție asupra realității.
- Persoana poate avea o predispoziție la a-și asuma vină, învățată din copilărie sau din relații anterioare, o formă de supunere pentru a nu exista un conflict.
- Asumarea vinei poate oferi o iluzie de control. Dacă ești vinovat, înseamnă că poți schimba ceva pentru a preveni viitoare reacții negative. Aceasta este o iluzie periculoasă, deoarece comportamentul abuzatorului nu este responsabilitatea victimei.
- Cu câtă stima de sine scade, cu atât devii mai susceptibil să crezi că ești vinovat și să accepte această povară.
Asumarea vinovăției pentru comportamentul abuziv al altuia este profund nesănătoasă:
- Îți distruge încrederea în propria valoare și te face să te simți inadecvat, neajutorat și fără speranță.
- Trăiești într-o stare permanentă de alertă, anticipând reacțiile negative și încercând să le previi.
- Te vei izola pentru a evita situațiile care ar putea „declanșa” partenerul sau pentru a ascunde rușinea pe care o simți.
- Atâta timp cât victima asumă vină, abuzatorul nu are niciun motiv să-și schimbe comportamentul.
Frica de reacție partenerului determină victima să încerce să controleze mediul prin propriul comportament:
- Păstrarea calmului, încerci să fii mereu calm, să vorbești în șoaptă, să eviți subiectele sensibile, (să faci pe plac) și să nu ripostezi, crezând că astfel vei dezamorsa situația.
- Te vezi în rolul celui care trebuie să mențină pacea cu orice preț, dacă asta înseamnă să te anulezi pe tine însuți.
Însă, indiferent cât de mult încerci să fii calm sau să controlezi, celălalt acționează negativ. Abuzatorul, fiind cel care deține puterea în dinamică, va găsi întotdeauna noi motive, reale sau imaginare, pentru a reacționa negativ, pentru a-și menține controlul și pentru a perpetua ciclul.
Aceasta este o formă de dependență toxica, unde bucuria și pacea interioară a victimei sunt incluse de absența abuzului, nu de prezență iubirii sau a respectului.
Victima caută validare de la abuzator.
Când abuzatorul este “calm” sau chiar “amabil”, victima interpretează acest lucru ca pe o validare a eforturilor sale de a fi “bună” și spune că “totul va fi bine”.
Abuzatorii alternează perioade de abuz cu scurte momente de calm sau afecțiune (numite “love bombing” sau “ciclul abuzului”). Aceste momente rare de “bine” sunt suficiente pentru a menține victima ancorată în speranța falsă că “se va schimba” și că relația este, de fapt, “bună”.
Ești atât de obișnuit cu abuzul este simplă absență a reacțiilor negative devine o “bucurie”, un semn de “normalitate”, chiar dacă nu există afecțiune, respect sau suport real.
Prizonieratul în ciclul vinovăției și al validării condițiilor are consecințe devastatoare:
- Degradarea sănătății mentale, depresie cronică, anxietate severă, atacuri de panică, tulburări de somn, stimă de sine distrusă, gânduri suicidare.
- Afecțiuni fizice cauzate de stresul cronic (boli cardiovasculare, probleme digestive, dureri cronice, slăbirea imunității).
- Pierderea autenticității și a voinței, nu mai știi cine ești, ce vrei. Ești ghidat de frică și de dorința de a evita.
- Izolare socială, te îndepărtezi de prieteni și familie pentru a ascunde situația sau pentru a evita întrebări.
Atâta timp cât rămâi în relația respectivă, ciclul se va perpetua, iar tu vei continua să suferi.
Din punct de vedere juridic, o căsnicie în care un soț se simte constant vinovat pentru reacțiile partenerului, unde există manipulare, dependență toxică și un mediu cronic de teamă și abuz emoțional, constituie motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei, conform Articolului 373 litera b) din Codul Civil.
Faptul că victima asumă vina nu scade din gravitatea abuzului, iar instanța va analiza impactul real al relației asupra bunăstării soților.
Divorțul este actul de a-ți recâștiga controlul asupra propriei vieți, de a-ți refuza rolul de victimă și de a te elibera de povara vinovăției nemeritate.
Doar prin separarea de sursa abuzului poți începe un proces de vindecare a traumelor emoționale, de reconstrucție a stimei de sine și de redescoperire a autenticității.
Divorțul este singura modalitate de a rupe definitiv ciclul abuzului, al manipulării și al dependenței toxice.
Asumarea responsabilității sănătoase, fiind liber, poți învăța să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile acțiuni, nu și pentru ale altora, și să stabilești limite sănătoase.
Copiii care sunt martori la un părinte care își asumă constant vina pentru reacțiile celuilalt învață un model disfuncțional de responsabilitate și pot deveni, la rândul lor, fie abuzatori, fie victime.
Chiar dacă nu sunt direct vizați, copiii sunt profund afectați de tensiunea, frica și lipsa de pace dintr-o casă dominată de ciclul vinovăției. Ei pot dezvolta anxietate, probleme de comportament sau dificultăți în a forma relații sănătoase, crezând adesea că ei sunt cauza nefericirii părinților.
Un părinte care alege să se elibereze dintr-un ciclu toxic, să nu mai își asume vina și să trăiască autentic, chiar și prin procesul dificil al divorțului, le oferă copiilor un model puternic de auto-respect, de curaj și de importanță a bunăstării emoționale.
Articolul 483 din Codul Civil statuează că “instanța de tutelă va decide, luând în considerare interesul superior al copilului.” Un mediu familial în care un părinte trăiește constant cu sentimentul de vinovăție pentru reacțiile celuilalt este incontestabil detrimental pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Două cămine separate, dar în care copiii au parte de părinți mai sănătoși emoțional, liberi de vinovăție toxică și capabili să relaționeze respectuos, sunt infinit mai benefice.
Sentimentul de vinovăție constantă pentru reacțiile partenerului este o formă de manipulare și o capcană toxică.
Nu este sănătos să îți asumi o vină care nu-ți aparține și să îți condiționezi fericirea de absența abuzului.
Această căutare a validării și dependența toxică erodează stima de sine și te țin prizonier.
Din punct de vedere juridic, o căsnicie dominată de acest ciclu al vinovăției toxice este iremediabil viciată.
Divorțul în aceste condiții nu este doar o opțiune, ci o necesitate absolută.
Este actul de curaj prin care refuzi să mai fii victimă, te eliberezi de povara vinovăției nemeritate și îți asumi responsabilitatea de a construi o viață autentică, plină de respect de sine și de fericire reală, atât pentru tine, cât și pentru viitorul sănătos al copiilor tăi.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție a tuturor aspectelor și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consulte un avocat special și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentare în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
