De multe ori ați auzit de termenul de filiație însă nu multe persoane cunosc acest termen care este folosit în special în mediu juridic.
Am să explic plecând de la definiție și legătura cu latura juridic pentru a fi lămurită această noțiune.
Confor definiției din DEX – FILIÁȚIE, filiații, s. f. 1. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. 2. Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unele din celelalte. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.
Conform art. 408 (1) Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii. Astfel cu siguranță copilul născut de o mamă este al acesteia făcând excepție mamele surogat dar nu este subiectul principal.
Sunt situații în care, copilul născut de o mamă nu este recunoscut, respectiv îl abandonează în spital, nu în declară etc., însă filiația se poate stabili şi prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească.
Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate.
Este o prezumție legală, respectiv soțul se presupune că este tatăl natural al copilului născut de mamă.
Evident că există situații în care, soțul nu este tatăl copilului, însă și acest aspect se poate clarifica prin tăgada paternității, articol care se regăsește în cuprinsul acestui site.
Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.
Cum se face dovada filiației?
Filiaţia se dovedeşte prin actul de naştere întocmit și înregistrat în registrul de stare civilă, precum şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia.
În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naştere şi prin actul de căsătorie al părinţilor, trecute în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.
Avocat BARĂU TUDOR
