În cele mai insidioase relații disfuncționale, dinamica abuzului ia o formă subtilă și extrem de periculoasă.
Este situația în care un partener acceptă, zi de zi, un comportament toxic, neglijând propriile nevoi și propria parte sensibilă.
Paralel cu această acceptare pasivă, partenerul abuziv creează o iluzie:
Preținde că este singurul care te poate sprijini și te amenință, direct sau indirect, cu abandonul sau umilirea dacă nu te supui.
Această manipulare este cu atât mai toxică, cu cât abuzatorul este chiar persoana care a cauzat suferința și a contribuit la îmbolnăvirea ta fizică și psihică.
De ce se acceptă un comportament abuziv?
Acceptarea unui comportament abuziv fără a-ți vedea nevoile și partea sensibilă este rezultatul unui proces de auto-anulare.
Acesta se manifestă prin:
- Minimizarea suferinței, îți spui că “nu e chiar atât de rău” sau că “sunt lucruri mai grave”, ignorând semnalele de alarmă ale corpului și minții tale.
- Renunțarea la nevoi, încetezi să-ți mai exprimi dorințele, emoțiile și nevoile fundamentale, de teamă să nu-l superi pe partener sau să nu generezi un conflict.
- Pierderea respectului de sine, când ești constant devalorizat, începi să crezi că nu meriți mai mult și că această situație este tot ce poți obține.
În acest punct, abuzatorul intervine cu un nou nivel de manipulare.
El preia rolul salvatorului, spunându-ți: “Eu sunt singurul care te ajută. Eu sunt singurul care te sprijină.”
Această afirmație este o tehnică clasică de control, menită să creeze dependență toxică.
El te ajută în anumite situații (poate financiar, poate emoțional), dar condiționează acest ajutor de supunerea ta.
Așa ajungi să crezi că fără el ești pierdut/ă, chiar dacă el este cauza problemelor tale.
Ciclul vicios al îmbolnăvirii și al “Ajutorului” Fals iar această dinamică creează un ciclu nesănătos:
- Abuzul inițial, comportamentul partenerului (verbal, emoțional, psihologic) îți cauzează suferință și îți afectează sănătatea. Te simți tot mai epuizat, anxios, deprimat, iar organismul tău somatizează stresul.
- Manifestarea simptomelor, începi să te îmbolnăvești, să ai atacuri de panică, insomnii sau alte afecțiuni fizice și psihice.
- Intervenția “Salvarea”, partenerul abuziv, care a contribuit la această situație, intervine acum cu “ajutor”. Îți dă medicamente, te duce la doctor sau îți promite că se va ocupa de tine.
- Recuperarea forțată, această “ajutare” te menține în relație, cu o singură condiție: să nu pleci. Partenerul îți cere să-i fii recunoscător, pretinzând că îți face un favor imens și că fără el nu te-ai fi descurcat.
- Perpetuarea abuzului, odată ce ești “mai bine”, ciclul reîncepe.
- Abuzul reapare, starea ta de sănătate se degradează din nou, și din nou, ești dependent de “ajutorul” lui.
Această dinamică este deosebit de dăunătoare, deoarece te face să confunzi controlul cu afecțiunea și manipularea cu sprijinul.
Acesta este un viciu de consimțământ, o înțelegere tacită a unui contract psihologic toxic.
Din punct de vedere juridic, o căsnicie în care un soț acceptă un comportament abuziv și este manipulat prin intermediul unui “ajutor” fals, care maschează vătămarea profundă a sănătății, constituie motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei, conform Articolului 373 litera b) din Noul Cod Civil.
Chiar dacă ți se pare că ești neputincios, tu ești cel care decide să rămâi sau să pleci.
Divorțul se impune pentru că:
- Este un act de auto-conservare, singura cale de a opri ciclul vicios al abuzului și al bolii este să te separi de sursa problemei.
- Corpul și mintea ta nu se pot vindeca într-un mediu toxic.
- Ruperea dependenței toxice, prin divorț, îți asumi responsabilitatea pentru propria viață și distrugi dependența față de persoana care te-a vătămat.
- Recuperarea respectului de sine, alegerea de a divorța, în ciuda fricilor și a presiunii, este un act de curaj și de respect de sine.
Cum se manifestă primii pași ai acestei dinamici?
Este vital să recunoști semnalele de alarmă, pentru a realiza că alegerea ta de a rămâne este greșită:
- Începi să te justifici, începi să-i găsești scuze partenerului în fața prietenilor sau a familiei.
- Te simți tot mai obosit/ă, ești permanent epuizat, chiar și după ce te odihnești.
- Îți ignori emoțiile, când ești trist sau supărat, partenerul te face să te simți vinovat, iar tu îți suprimi emoțiile.
- Promisiuni fără acoperire, partenerul promite că se va schimba, dar comportamentul abuziv revine rapid.
- “Ajutorul” vine cu prețul controlului, observi că de fiecare dată când primești ajutor, ți se reamintesc obligațiile pe care le ai față de partener.
Dacă rămâi într-o astfel de relație, finalul este, din păcate, nefericit.
Ciclul de boală și “ajutor” fals se va repeta, iar sănătatea ta fizică și psihică se va degrada ireversibil.
O relație toxică în care partenerul te îmbolnăvește, iar apoi se pretinde salvatorul, este o formă de control și de manipulare.
Acceptarea acestei dinamici, neglijând propria bunăstare, este o alegere autodistructivă.
Impactul asupra copiilor:
În procesul de a alege dacă să rămână sau nu într-o relație toxică, mulți părinți se agață de ideea că a rămâne împreună “pentru copii” este cea mai bună decizie. Din păcate, este o auto-înșelare periculoasă.
Copiii nu sunt orbi și nici surzi. Ei percep tensiunea, lipsa de iubire, suferința și lipsa de respect.
A rămâne într-o relație toxică, fără a acționa, nu este niciodată în interesul superior al copilului.
Dimpotrivă, este profund dăunător pentru dezvoltarea lor emoțională și psihologică.
Copiii învață despre lume și despre relații observând.
Dacă cresc într-un mediu plin de tensiune și lipsă de respect, ei internalizează aceste comportamente ca fiind “normale.”
Atunci când un părinte este constant supus abuzului verbal, manipulării sau controlului, iar celălalt părinte acceptă pasiv situația, copiii învață că acest tip de dinamică este acceptabil într-o relație. Astfel, ei riscă să devină, la rândul lor, fie victime, fie abuzatori în relațiile lor viitoare.
Copiii văd cum un părinte își ignoră propriile nevoi și nu-și stabilește limite sănătoase. Acest lucru le transmite mesajul că a te sacrifica pentru altcineva, chiar și în detrimentul propriei fericiri și bunăstări, este un comportament de dorit.
Impactul psihologic și emoțional direct:
Chiar dacă un părinte încearcă să ascundă toxicitatea relației, copiii simt atmosfera din casă. Tensiunea este palpabilă, iar impactul emoțional este inevitabil.
O casă plină de tensiune este un mediu nesigur pentru un copil. Acest lucru poate duce la anxietate, atacuri de panică, probleme de somn și chiar tulburări de stres post-traumatic (PTSD).
Un copil care vede un părinte constant devalorizat sau nefericit poate crede, în mod eronat, că el este cauza nefericirii. Acest lucru îi distruge stima de sine și îi afectează încrederea în propriile forțe.
Frustrarea și confuzia cauzate de mediul toxic se pot manifesta prin probleme de comportament la școală sau acasă, agresivitate, retragere socială sau dificultăți de concentrare.
Din punct de vedere juridic, Articolul 483 din Noul Cod Civil statuează că “instanța de tutelă va decide, luând în considerare interesul superior al copilului.” Un judecător va evalua nu doar situația financiară, ci și mediul emoțional în care cresc copiii. O căsnicie care produce suferință cronică nu poate fi în interesul superior al unui copil.
Un divorț bine gestionat, în care părinții se respectă reciproc, chiar dacă nu mai sunt împreună, oferă copiilor un mediu mai stabil și mai sănătos emoțional decât o căsnicie plină de tensiune.
Un părinte care alege să se elibereze de suferință și să își găsească fericirea, chiar și prin procesul dificil al divorțului, le oferă copiilor un model de curaj, de auto-respect și de importanță a bunăstării personale. Ei învață că este esențial să lupți pentru propria fericire, că ai puterea de a acționa și că nu trebuie să te mulțumești cu o situație care te consumă.
A rămâne într-o relație toxică “pentru copii” este, de fapt, un act de a-i expune la o suferință prelungită și dăunătoare.
Un cămin plin de tensiune, tristețe și lipsă de respect este un mediu nefast pentru dezvoltarea lor.
Un divorț, deși dificil, poate fi un pas curajos și necesar pentru a le oferi copiilor șansa la o viață mai bună, în care pot crește alături de părinți mai fericiți, mai sănătoși și mai prezenți emoțional. A alege divorțul este a alege să le oferi copiilor un viitor mai luminos.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
