Autoritatea părintească exercitată în mod exclusiv de un singur părinte.
Există o regulă, în materia exercitări autorității părintești, care presupune ca, hotărârile legate de copil, după divorț, să fie luate de ambii părinți.
Există situații concrete, când unul dintre părinți, nu își poate exercita atribuțiile părintești sau refuză efectiv să o facă, iar prin atitudinea sa, interesul superior al copilului este afectat, nefiind astfel întrunite condițiile pentru a fi exercitată autoriatea părintească în comun.
Astfel, deciziile majore privitoare la felul învățăturii, reședința, intervențiile chirurgicale, continuarea studiilor, vacanțele, eliberarea pașaportului minorului precum și posibilitatea de a călători în străinătate etc. să fie luate de părinți împreună, iar în situația în care, din orice motiv un părinte nu își exprimă voința într-un sens sau altul, acestea se iau de către părintele cu care minorul locuiește.
Excepția o costituie cazului în care, hotârârea luată de un singur părinte, contravine interesului superior al copilului.
Dacă se constată un dezinteres total sau unul din părinți este condamnat sau se află într-o altă situație din care reiese neimplicarea, delăsarea și pasivitatea în raport cu minorul și interesul superior al copilului său, se poate solicita instantei de judecată, ca unul dintre părinți să exercite autoritatea părintească în mod exclusiv.
Exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti presupune ca, unul dintre parinti să nu mai aiba nici o obligatie fata de copii iar acest lucru ar fi nedrept in primul rand fata de copii care au in egala masura dreptul de a se bucura de ambii parinti.
Avocat Tudor Barău
