În procese întâlnim noțiunile de exercitare a autorității părintești și de stabilire a domiciliului minorului.
După desfacerea căsătoriei a două persoane din care au rezultat și copii ori când doi concubini doresc să pună punct relației și să clarifice drepturile și obligațiile lor în raport cu minorii, se ridică problema exercitării autorității părintești, stabilirea domiciliului minorilor al unul dintre părinți, plata pensiei de întreținere, precum și stabilirea unui program de vizită.
Domiciliul minorului, așa cum regăsim în prevederile articolului 496 Cod civil, reprezintă, de fapt, locuința în care stă sau va sta minorul după finalizarea litigiului. În principiu, copilul minor locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun-acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-l pe copilul minor, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, care va fi locuința minorului.
De asemenea, locuința minorului astfel stabilită nu poate fi schimbată decât cu acordul părinților sau printr-o nouă hotărâre judecătorească.
De adăugat că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia printr-un program de vizită.
Autoritatea părintească cuprinde dreptul și îndatorirea părinților de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
Părinții au îndatorirea:
- de a coopera cu minorul, de a-i respecta acestuia viața intimă, privată, precum și demnitatea;
- de a prezenta, informa și lămuri copilul despre toate actele și faptele ce l-ar putea afecta, luând în considerare opinia lui;
- de a lua toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului;
- de a coopera cu persoane fizice sau juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
În egală măsură, prevederi privind obligațiile părinților și drepturile copiilor regăsim și în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată și actualizată.
Regula o constituie exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești, astfel încât oricare dintre părinți care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte.
Cu toate acestea, există situații în care unul dintre părinți pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijență gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului, cazuri în care părintele poate fi decăzut din drepturi, iar autoritatea părintească este exercitată în mod exclusiv de către celălalt părinte.
Solicitarea de exercitare exclusivă a autorității se adresează tot instanței de judecată care, pe baza administrării probelor solicitate de părți, va încuviința sau nu această cerere.
Avocat BARĂU TUDOR
