Deși am abordat acest subiect, uneori este nevoie de anumite precizări pentru a clarifica anumite situații legate de legăturile minorului cu părintele care nu lociește împreună cu minorul.
Sunt tot felul de situații care impun desigur stabilirea unui program diferit, în funcție de situația minorului, vârsta acestuia, distanța față de locuință, în situația în care unul dintre părinți optează să se mute în altă localitate împreună cu minorul sau locul de muncă a părintelui, fiind în străinătate și nu poate respecta un programul stabilit de instanță și alte situații în care, dacă ați identificat acest articol vă regăsiți Dvs.
Instanța de judecată nu este obligată ca odată cu introducerea acțiunii de divorț să se pronunțe și asupra unui program de vizită.
Acest lucru trebuie solicitat prin întâmpinare, cererea reconvențională sau separat, ulterior divorțului printr-o acțiune de stabilire program de vizită minor.
La stabilirea unui program de vizitare trebuie să țină seama de vârsta și nevoile minorilor, dar și de capacitatea părintelui în favoarea căruia se stabilește programul de a răspunde acestor nevoi, fiind esențial ca programul să se realizeze într-un mediu propice unei dezvoltări armonioase și în siguranță a acestora.
Există posibilitatea stabilirii unui program progresiv de vizitare al minorului iar prin intermediul unui astfel de program, stabilirea unei relații între părinte și minor urmează să se facă în mod progresiv, până la împlinirea unei anumite vârste a minorului, prin vizite mai scurte și eventual doar pe timpul zilei, prin intermediul cărora să se stabilească o bază relațională înainte ca acest părinte să ia copilul la domiciliul său peste noapte sau pe perioade îndelungate.
Aceste sunt făcute pentru a evita stresarea copilului care trebuie să meargă într-un mediu nou, necunoscut și pentru a-i capta încrederea și afectivitatea, astfel încat treptat acesta să se simtă în siguranță pe timpul nopții sau pe perioade mai îndelungate și în lipsa mamei.
Raportat și la dispozițiile art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, în caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Desigur, având în vedere mod de exercitare a autorității părintești, acesta fiind stabilit de regulă ca fiind exercitată în comun de către ambii părinți și nu vorbim de decăderea din drepturile părintești, orice părinte poate și trebuie să aibe un program de vizitare a minorului.
Avocat BARĂU TUDOR
