Orice litigiu care urmează a fi promovat în fața unei Instanțe de Judecată poate intra sub competența unei instanțe sau alta, creterii pe care le voi enumera mai jos.
În competența Judecătoriei intră cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel .
– căsătorie (încheiere, nulitate, desfacerea căsătoriei), cu toate efectele ei, patrimoniale şi personale;
– rudenie (filiaţia, adopţia);
– exercitarea autorităţii părinteşti;
– obligaţia de întreţinere în interiorul familiei.
Măsurile de ocrotire a persoanei fizice, atribuite prin art. 107 NCC în competenţa materială a instanţei de tutelă, sunt cele evocate în cuprinsul art. 106 NCC, şi anume:
– reprezentarea minorului;
– instituirea tutelei minorului;
– darea minorului în plasament;
– alte măsuri de protecţie specială a minorului, anume prevăzute de lege;
– punerea majorului sub interdicţie judecătorească;
– instituirea curatelei majorului, în condiţiile prevăzute de noul Cod civil.
Cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă
Cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz
Cererile de evacuare;
Cererile referitoare la servituţi, zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
Cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire
Cererile posesorii
Cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe
Cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare.
În cazul în care cererea de împărţeală judiciară are caracterul unei cereri accesorii unei cereri de divorţ ori unei cereri în materie de moştenire, atunci competenţa nu mai aparţine exclusiv judecătoriei, ea urmând a fi determinată după valoare, prin aplicarea regulii generale înscrisă în art. 98 NCPC ori a regulii speciale în materie de moştenire, înscrisă în art. 105 NCPC.
Orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti
În ceea ce priveşte cererile patrimoniale al căror obiect are o valoare de peste 200.000 lei, acestea intră în competenţa de primă instanţă a tribunalului.
Calea de atac. Toate hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă, prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. a)-i) sunt supuse numai apelului la tribunal, iar hotărârile pronunţate de tribunal în apel sunt definitive, potrivit art.634 alin. (1) pct. 4 NCPC.
Competenţa judecătoriei privind judecata în primă şi ultimă instanţă:
Cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv. Și soluţionează litigii:
În materia executării silite [art. 72, art. 61 alin. (3), art. 62 alin. (2) şi art. 68 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, art. 641 alin. (2) NCPC.];
În materia contestaţiei la executare, a suspendării executării silite a unei hotărâri prin care s-a încuviinţat executarea silită a unui titlu executoriu pronunţat de o instanţă străină, competenţa revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare, şi nu tribunalului, ca instanţă prevăzută de Legea nr. 191/2007, pe considerentul că Legea nr. 191/2007 dă în competenţa tribunalului numai cererile de recunoaştere şi de încuviinţare a executării silite.
În materia asigurării probelor [art. 360 NCPC.];
În procedura specială privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii [art.1050 alin. (1) NCPC];
În materia recuzării sau abţinerii judecătorilor de la judecătorii (art. 50 NCPC); În materia îndreptării erorilor materiale, a lămuririi sau a completării hotărârilor pronunţate de judecătorie;
În materia alegerii autorităţilor administraţiei publice locale [art. 31 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată;
În materia înscrierii asociaţiilor şi fundaţiilor [art. 5 şi art. 17 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii;
În materia înscrierii sindicatelor [art. 14 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, act normativ care a abrogat Legea nr. 54/2003 a sindicatelor]; În materia comunicării de acte judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială [art. 34 lit. c) din Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, republicată];
În materia litigiilor dintre proprietari şi chiriaşi cu privire la nivelul şi plata chiriei întemeiate pe O.U.G. nr. 40/1999 (art. 42 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe); În materia cererilor de emitere a certificatului în cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării silite pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române [art. 2 alin. (2) din art. I din O.U.G. nr. 119/2006;
În materia cererilor formulate în aplicarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996;
În materia medierii, pronunţă o hotărâre care consfinţeşte voinţa părţilor, conform art. 59 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator;
În materia azilului, cereri formulate în aplicarea Legii nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România.
Competenţa judecătoriei în căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate în cazurile prevăzute de lege (art. 94 pct. 3), pronunţând hotărâri definitive.
- a) plângerile formulate în contra hotărârilor comisiilor judeţene de fond funciar [art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată) şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. 1/2000];
- b) plângerea împotriva încheierii registratorului-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul, prin care a soluţionat cererea de reexaminare împotriva încheierii de admitere sau respingere a cererii de înscriere în cartea funciară [art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, republicată];
- c) plângerea împotriva hotărârii de acordare a protecţiei subsidiare sau de respingere a cererii de azil [art. 64 alin. (1) raportat la art. 55 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România;
Avocat BARĂU TUDOR
