Prescripția dreptului de a cere despăgubirile generate de o infracțiune este o prescripție specială ce derivă dintr-un dosar penal. Codul civil o prevede ca excepție de la regulile generale în materie de prescripție, astfel că regimul juridic și termenele de prescripție vor diferi în funcție de raportul juridic.
Legea dispune că în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-o infractiune, prevăzută de legea penală este supusa unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă. Norma face o paralelă între prescripţia răspunderii penale și prescripţia răspunderii civile. Ambele prescripții trebuie analizate prin raportare la fiecare caz, pentru a vedea care din ele devine aplicabilă.
Trebuie analizat daca fapta delictuală este și infracțiune pentru a vedea dacă pe lângă răspunderea civilă – delictuală va fi atrasă și răspunderea penală. Dacă fapta este doar un delict civil, atunci norma de mai sus nu se aplică, ci vor fi incidente normele generale privind prescripția.
Daca fapta este și delict civil și delict penal atunci trebuie identificat atât termenul de prescripție pentru delictul penal și cât și termenul de prescripție pentru delictul civil. Termenul pentru delictul civil se va regăsi în dispozițiile generale privind prescripția și anume 2.517 și următoarele Cod Civil, iar termenul de prescripție privind delictul penal se va găsi în codul penal la capitolul prescripția răspunderii penale, articolele 153-154 Cod Penal.
Termenele pot diferi în funcție de fapta penală, termenele privind răspunderea penală (ce vor fi si termene de prescripție privind acțiunea civilă în despăgubiri) fiind de 3, 5, 8, 10 sau 15 ani.
Există situații când o faptă penală este imprescriptibilă în ceea ce privește răspunderea penală, devenind ope legis imprescriptibilă și din punct de vedere al răspunderii civile: infracțiuni de genocid, contra umanității, de război, infracțiunilor de omor simplu și calificat, precum și infracțiunilor intenționare care au avut ca urmare moartea victimei (de exemplu lipsirea de libertate, tâlhărie, etc, care au avut ca urmare moartea victimei).
După identificarea acestor termene, se va alege cel mai lung, acela fiind termenul legal de prescripție aplicabil speței respective în ceea ce răspunderea civilă și dreptul de a cere despăgubiri generate de o faptă penală.
Termenele de prescripție din Codul Penal sunt mai lungi decât cele din Codul Civil sau din legislația civilă, iar înainte de orice demers judiciar trebuie făcută o analiză pe caz pentru a vedea normele aplicabile. Codul civil prevede un termen de prescripție de 10 ani cu privire la dreptul de reparare a prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură sau barbarie, sau cauzat prin violență ori agresiuni sexuale comise împotriva unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința.
Pentru infracțiunile imprescriptibile în ceea ce privește răspunderea penală, considerăm că acestea sunt imprescriptibile și în ceea ce privește răspunderea civilă și dreptul de a solicita despăgubiri.
Termenul de la care începe să curgă/să se calculeze durata prescripției este ziua din care victima cunoștea sau trebuia să cunoască atât fapta și cât și autorul faptei sau pe cel care răspunde.
În ceea ce privește cauzele de întrerupere sau de suspendare ale prescripției penale, care pot mări aceste termene indicate mai sus, ele nu sunt aplicabile prescripției răspunderii iar regimul juridic al prescripției răspunderii civile (în ceea ce privește întreruperea și suspendarea) rămânând cel prevăzut de dispozițiile legii civile, chiar dacă termenul de prescripție este cel din legea penală.
Întreruperea prescripției face să curgă un nou termen, ceea ce constituie un mare avantaj pentru victime, care pot beneficia din nou de o perioadă în care pot trage la răspundere civilă pe vinovat sau pe cel care răspunde de paguba.
Avocat BARĂU TUDOR
