Când se discută despre situația copiilor după divorț, există reguli și proceduri specifice în dreptul din România care reglementează la cine rămâne copilul și unde va locui acesta.
În Codul Civil român și alte legi, această problemă se numește “locuința copilului minor” și este un aspect important în procesele de divorț sau în situația unor despărțiri.
Cazul Părinților Necăsătoriți (Concubinii)
În cazul părinților necăsătoriți care se despart, modul în care este stabilită locuința copilului depinde de acordul părinților minorului.
Dacă părinții se înțeleg cu privire la cea mai bună soluție pentru copil, nu este necesar să depună documente sau să solicite formalități speciale în legătură cu locuința copilului.
În cazul în care nu există un acord între părinți, singura opțiune este de a depune o cerere la instanța de judecată pentru stabilirea locuinței copiilor minor la unul dintre părinți.
În timpul acestui proces, se pot reglementa și alte aspecte importante, cum ar fi exercitarea autorității părintești, pensia de întreținere și un program de vizitare.
Cazul Părinților Divorțați
Pentru părinții care au fost căsătoriți, procedura este mai amplă.
Odată cu divorțul, instanța va decide asupra exercitării autorității părintești și contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educație a copiilor, chiar dacă aceste aspecte nu au fost solicitate explicit în cererea de divorț.
În plus, judecătorul va hotărî și cu privire la locuința copilului sau a copiilor. Decizia judecătorului va ține cont de interesul superior al copiilor, raportul de anchetă psihosocială și opinia părinților, precum și a copiilor cu vârsta de peste 10 ani.
Interesul Superior al Copilului
Noțiunea de “interes superior al copilului” este utilizat pentru stabilirea locuinței acestuia la unul dintre părinți.
Acesta se referă la dreptul copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.
În practica judiciară, există o serie de criterii care pot influența decizia judecătorului:
1. Acordul părinților.
2. Stabilitatea și continuitatea locuinței.
3. Asigurarea bunăstării și îngrijirii copilului.
4. Asigurarea condițiilor de trai decente.
5. Integrarea socială și familială a copilului.
6. Capacitatea părinților sau a celor care vor avea grijă de copil de a răspunde nevoilor sale concrete.
7. Menținerea relațiilor personale cu persoanele cu care copilul are legături de atașament.
8. Opinia copilului, mai ales dacă are peste 10 ani.
Schimbarea Locuinței minorului
Deciziile privind locuința copilului pot fi modificate ulterior, în funcție de schimbarea circumstanțelor.
De asemenea, instanța poate hotărî ca părintele care nu locuiește cu copilul în mod statornic să aibă legături personale cu acesta, la locuința sa, cu anumite restricții dacă este în interesul superior al copilului.
Avocat BARĂU TUDOR
