De ce schimbarea individuală nu salvează o relație toxică și se impune luarea unei decizii.

De ce schimbarea individuală nu salvează o relație toxică și se impune luarea unei decizii.

De ce schimbarea individuală nu salvează o relație toxică și se impune luarea unei decizii. 1280 853 Tudor Barău

Decizia de a apela la terapie individuală sau de cuplu în încercarea de a salva o relație aflată în dificultate este un pas lăudabil.

Însă, când un cămin, menit să fie un loc de refugiu și familie, devine un mediu toxic care te trimite constant la terapie, o întrebare esențială se impune: de ce, în ciuda eforturilor individuale de vindecare, realitatea crudă a relației rămâne neschimbată?

Accesul la terapie (individuală sau de cuplu) este mai facil și stigmatul asociat acesteia a scăzut semnificativ.

Totuși, există o tendință de a idealiza rolul terapiei, considerând-o un panaceu universal capabil să “repare” orice problemă de cuplu.

Această credință devine problematică atunci când:

  1. Adesea, persoana care suferă cel mai mult într-o relație toxică este cea care caută ajutor terapeutic, crezând că “dacă mă schimb eu, se va schimba și relația”. Această asumare unilaterală a responsabilității pentru dinamica disfuncțională este, în sine, un simptom al relației toxice, unde agresorul refuză să-și recunoască sau să-și schimbe comportamentul.
  2. Oricât de mult ai lucra tu cu tine însuți în terapie (individuală) – să-ți crești stima de sine, să-ți pui limite, să-ți gestionezi anxietatea – dacă te întorci într-un mediu toxic unde partenerul continuă să te umilească, să te jignească, să te învinovățească și să te manipuleze, eforturile tale sunt subminate constant. Este ca și cum ai trata o rană fără să elimini obiectul care o produce continuu.
  3. Terapia de cuplu este eficientă doar dacă ambii parteneri sunt sincer dispuși să se schimbe și să depună eforturi. Într-o relație toxică, partenerul abuziv rareori recunoaște că are o problemă sau că trebuie să se schimbe. El/ea poate accepta terapia doar pentru a-și manipula victima sau pentru a crea aparențe, fără o intenție reală de ameliorare.

Fără o schimbare reală și reciprocă din partea ambilor parteneri, întoarcerea în același mediu toxic după terapie este echivalentă cu un ciclu vicios și autodistructiv:

  1. Abuzul (fizic, emoțional, verbal, psihologic), umilința, jignirile, învinovățirea, omisiunile și jocul de putere sunt tipare adânc înrădăcinate. Fără un angajament ferm și susținut din partea agresorului de a schimba aceste comportamente, ele se vor repeta la nesfârșit.
  2. “Degeaba te schimbi tu, dacă celălalt nu se schimbă” această realitate dureroasă subliniază limitele terapiei individuale într-un context de relație abuzivă. Poți deveni mai rezistent, poți înțelege mai bine dinamica, dar nu poți forța pe cineva să te trateze cu respect sau să renunțe la abuz. Schimbarea trebuie să fie reciprocă și autentică.
  3. Faptul că victima continuă să “tolereze” aceleași comportamente, chiar și după eforturi terapeutice, indică o lipsă de limite clare impuse sau o imposibilitate de a le menține în fața manipulării și presiunii.
  4. Reexpunerea constantă la mediul toxic anulează beneficiile terapiei și agravează simptomele de depresie, anxietate, tulburări de stres post-traumatic, insomnie și alte afecțiuni fizice și mentale. Căminul devine o sursă de boală, nu de confort.

În contextul în care terapia nu reușește să schimbe dinamica fundamental abuzivă a unei relații, iar sănătatea fizică și psihică a victimei este în pericol, divorțul devine o necesitate legală și vitală.

Codul Civil, la Articolul 373 litera b), oferă temeiul legal:

“Divorțul poate fi pronunțat […] b) atunci când există motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei.”

Aceste “motive temeinice” sunt evident prezente și justificate în situația descrisă:

  1. Abuzul persisent, chiar și după terapie faptul că abuzul (emoțional, verbal, psihologic, fizic) persistă și după tentativele de terapie demonstrează că raporturile dintre soți sunt iremediabil vătămate. Terapia a confirmat, de fapt, că nu există o cale de reconciliere sau de ameliorare a dinamicii abuzive.
  2. Când mediul familial devine toxic și este o sursă constantă de suferință, iar eforturile de schimbare rămân unilaterale, continuarea căsătoriei este nu doar imposibilă, ci și dăunătoare. Scopul căsătoriei, de a oferi sprijin reciproc și un mediu sigur, este anulat.
  3. Dovezile medicale și psihologice ale depresiei, anxietății sau altor afecțiuni grave, care sunt agravate de mediul toxic al relației, constituie probe solide în fața instanței că această căsnicie nu poate și nu trebuie să continue.
  4. Chiar dacă există o dorință inițială de a “repara” relația prin terapie, menținerea constantă într-un mediu abuziv subminează consimțământul autentic la conviețuire. Continuarea este o formă de constrângere psihologică, nu o alegere liberă.

Divorțul înseamnă recunoașterea faptului că ai făcut tot ce ai putut.

Este acceptarea că nu poți schimba pe cineva care nu vrea să se schimbe și că propria sănătate și fericire nu pot fi sacrificate la nesfârșit în cadrul unei relații disfuncționale.

Terapia este un instrument valoros, dar nu o soluție magică pentru relațiile abuzive.

Credința că o relație toxică poate fi salvată prin eforturi unilaterale de schimbare, în timp ce partenerul abuziv refuză să se implice sau să-și modifice comportamentul, este o iluzie periculoasă.

Faptul că un “cămin” ajunge să te trimită constant la terapie este un semnal de alarmă clar că mediul este fundamental nesănătos.

Din perspectivă juridică, prezența abuzului persistent, chiar și după tentativele de ameliorare prin terapie, justifică pe deplin desfacerea căsătoriei. Divorțul nu este o renunțare, ci un act de autoprotecție esențial pentru a rupe ciclul suferinței și a oferi șansa la o viață mai sănătoasă, liberă de toxicitate, atât pentru victimă, cât și pentru copiii care, adesea, sunt martorii tăcuți ai acestei dinamici.

Totul este o alegere.

Divorțul este o decizie personală și complexă.

Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.

Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.

Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.

Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.

Avocat BARĂU TUDOR

Telefon 0740493903

contact@avocat-barau-tudor.ro