În multe cupluri, în ciuda disfuncționalității profunde sau chiar a abuzului, partenerii rămân împreună, prinși într-o plasă de frici paralizante și năsănătoase.
Aceste frici, deseori inconștiente, devin o barieră invizibilă care împiedică decizia de a pune capăt unei relații distructive.
De la teama de critică și judecată până la anxietatea de a fi singur sau de a nu face față, aceste temeri sunt, de fapt, proiecții și iluzii care nu corespund realității.
Fricile care mențin indivizii într-o relație disfuncțională sau abuzivă sunt numeroase și adesea interconectate:
Frica de singurătate:
Probabil cea mai puternică, această frică determină oamenii să prefere o relație proastă decât să fie singuri. Este alimentată de ideea că “este mai bine cu cineva decât fără nimeni”, chiar dacă “cineva” îți face rău.
Frica de critică și judecată socială:
“Ce o să zică lumea?” sau “Ce o să zică familia/prietenii?” sunt întrebări obsesive. Societatea, familia extinsă și cercul de prieteni pot impune norme sociale care descurajează divorțul, considerându-l un eșec personal sau o “rușine”.
“O să fiu judecat/ă?” Teama de a fi perceput ca “eșuat/ă”, “slab/ă” sau “incapabil/ă” de a menține o relație.
Frica de Eșec:
Divorțul este adesea perceput ca un eșec personal, o mărturie a incapacității de a face o căsnicie să funcționeze.
Frica de Instabilitate Financiară:
Anxietatea legată de cum se vor descurca singuri din punct de vedere financiar, mai ales dacă există o dependență economică de partenerul abuziv.
Frica de Necunoscut:
Teama de a ieși din zona de confort, chiar dacă acea zonă este toxică. Necunoscutul pare mai terifiant decât durerea familiară.
Frica de Impactul asupra Copiilor:
Părinții pot crede, în mod eronat, că a rămâne într-o căsnicie nefericită este mai bine pentru copii decât un divorț. Această frică este adesea cultivată de partenerul abuziv sau de presiunea externă.
Frica de a-l Răni pe Celălalt:
Chiar și într-o relație abuzivă, poate exista o anumită formă de atașament sau teama de a provoca suferință partenerului, mai ales dacă acesta manipulează prin victimizare.
De ce aceste frici nu sunt sănătoase și de ce sunt simple proiecții:
Fricile sunt paralizante și autodistructive. Acestea nu protejează, ci mențin individul captiv într-o situație care îi degradează sănătatea.
Aceste frici nu sunt realități obiective, ci, în mare parte, proiecții ale propriilor insecurități, ale programării sociale și ale experiențelor trecute.
Frica de judecată: De cele mai multe ori, “lumea” este mai puțin preocupată de deciziile tale decât crezi. Cei care judecă o fac, de obicei, din propriile lor insecurități sau limitări. Această frică este o proiecție a propriei tale îndoieli de sine.
Frica de singurătate: Este o proiecție a lipsei de încredere în propria capacitate de a fi fericit singur sau de a construi noi relații sănătoase.
Frica de eșec: Este o proiecție a perfecționismului sau a standardelor nerealiste, ignorând faptul că succesul este, de fapt, eliberarea dintr-o relație distructivă.
Acceptarea comportamentelor abuzive este o consecință directă a acestor frici.
Acestea influențează discernământul, făcând victima să creadă că singura opțiune este să rămână, indiferent de cost.
Tolerarea fricilor și menținerea într-o relație toxică are un preț enorm asupra bunăstării fizice și mentale:
Afecțiuni și Boli, stresul cronic indus de aceste frici și de mediul toxic declanșează un răspuns constant de luptă sau fugă în corp. Acest lucru duce la:
Boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, palpitații, risc crescut de AVC.
Probleme digestive, ulcere, sindrom de intestin iritabil, gastrită.
Afecțiuni autoimune, sistemul imunitar slăbește, făcând corpul mai vulnerabil.
Dureri cronice, cefalee, migrene, fibromialgie.
Tulburări hormonale, dereglări ale ciclului menstrual, probleme tiroidiene.
Frustrări, neputință și nemulțumire, acestea devin stări emoționale cronice. Persoana se simte prinsă în capcană, fără control asupra propriei vieți, alimentând un ciclu vicios de suferință.
Agitație, anxietate și depresie, somnul este perturbat, concentrarea scade, iar gândurile negative devin copleșitoare, conducând la tulburări psihologice severe.
Pierderea poftei de viață, individul își pierde interesul pentru activități, hobby-uri, relații sociale, devenind apatic și resemnat.
Imperativul Divorțului:
Ignorarea acestor frici nu este o opțiune sănătoasă.
Acestea sunt semnale că viața ta este în pericol.
Divorțul devine nu doar o alternativă, ci o soluție imperativă, o eliberare necesară.
Din punct de vedere juridic, o căsnicie menținută exclusiv din cauza fricilor paralizante, unde sănătatea fizică și mentală este grav afectată de dinamica abuzivă sau disfuncțională, constituie motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei, conform Articolului 373 litera b) din Codul Civil.
Fricile, chiar dacă sunt percepute ca interne, au consecințe externe demonstrabile asupra bunăstării soților și a viabilității căsătoriei.
De ce nu trebuie luate în calcul aceste frici și se impune divorțul:
Nicio frică, fie ea de singurătate, de judecată sau financiară, nu este mai importantă decât propria sănătate și viață. Căsătoria este un contract care presupune bunăstare, nu suferință.
Fricile sunt iluzii, a lua hotărârea de a divorța înseamnă a demonta aceste iluzii. Realitatea este că ești capabil să te descurci singur, că vei găsi sprijin, că judecata celorlalți este trecătoare și irelevantă în fața fericirii tale.
Decizia de a divorța este un act de curaj și de auto-împuternicire. Prin această asumare, îți recâștigi controlul asupra propriei vieți și îți demonstrezi că ești capabil să depășești obstacolele.
Doar după ce te eliberezi de mediul toxic poți începe un proces autentic de vindecare a afecțiunilor fizice și mentale, de redescoperire a poftei de viață și a propriei identități.
Impactul asupra copiilor este crucial, justificând divorțul:
Copiii care văd un părinte prins în capcana fricilor și a nefericirii învață să normalizeze suferința. Un părinte care alege să se elibereze, în ciuda fricilor, le oferă un model de reziliență, curaj și importanță a bunăstării personale.
Copiii sunt profund afectați de tensiunea și nefericirea părinților, chiar dacă nu sunt direct vizați de abuz. Fricile părinților sunt transmise copiilor, influențându-le negativ dezvoltarea emoțională și capacitatea de a construi relații sănătoase în viitor.
Articolul 483 din Noul Cod Civil statuează că “instanța de tutelă va decide, luând în considerare interesul superior al copilului.” Este incontestabil că un mediu familial dominat de frici, resentimente și disfuncționalitate este detrimental pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Două cămine separate, dar în care copiii au parte de părinți mai echilibrați emoțional, liberi de frici și capabili să trăiască autentic, sunt infinit mai sănătoase.
Fricile – de critică, de judecată, de singurătate, de eșec – sunt cătușe invizibile care te țin prizonier într-o relație toxică și disfuncțională.
Acestea nu sunt realități, ci proiecții ale unor insecurități, care degradează sănătatea fizică și mentală, generând boli, frustrări și nefericire.
Din punct de vedere juridic, o căsnicie menținută exclusiv din aceste motive este una care a vătămat grav raporturile dintre soți.
Divorțul în aceste condiții nu este doar o opțiune, ci o necesitate imperativă.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție a tuturor aspectelor și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
