Clauza de formare profesională
Prima clauză specifică este reglementată de Codul muncii în art. 20 și stabilește modalitatea de formarea profesională.
Îmbunătățirea profesională este atât un drept cât şi o obligaţie a fiecărui salariat în parte.
Progresele şi tehnicile noi apărute în orice domeniu de activitate obligă ocupantul unui post să fie la curent şi să poată face față noilor idei şi metodologii specifice locului de muncă.
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
- participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară sau din străinătate;
- stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
- stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
- ucenicie organizată la locul de muncă;
- formarea individualizată;
- alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Angajatorul, în conformitate cu prevederile art. 190 din cod, are obligaţia de a asigura salariaţilor acces periodic la formarea profesională.
Formarea profesională individualizată se stabileşte de către angajator împreună cu salariatul, ţinând cont de criteriile avute în vedere în cadrul planului anual de formare profesională şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii la locul de muncă.
Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională fac obiectul unor clauze cu privire la formarea profesională incluse în contractul individual de muncă sau în acte adiţionale.
Conform art. 194 din Codul muncii, în situaţia în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile vor fi suportate de către acesta.
Conform Art. 195 din Codul muncii prevede că salariaţii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile, din iniţiativa angajatorului, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
Dacă salariatul are iniţiativa încetării contractului individual de muncă deşi a beneficiat de stagii de pregătire plătite de angajator cu durata de peste 60 de zile, acesta va fi obligat să suporte toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
Chiar dacă legea prevede expres termenul de 3 ani de zile, părţile contractului individual de muncă pot negocia o perioadă de timp mai îndelungată în care salariatul să nu poată demisiona, decât sub sancțiunea achitării daunelor aferente perioadei rămase și nelucrată.
Această obligaţie se referă la următoarelor categorii de salariaţi:
- Cei care, deşi au beneficiat de cursuri sau stagii de pregătire au solicitat încetarea unilaterală a contractului individual de muncă (au demisionat) mai înainte de expirarea perioadei de timp în care trebuiau să lucreze în favoarea angajatorului finanţator;
- Cei care, au fost concediaţi pentru motive de indisciplină;
- Persoanele al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pe o perioadă mai mare de 60 de zile;
- Condamnarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor;
- Dacă Instanţa a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
AVOCAT TUDOR BARĂU
