Teama de conflict este o emoție umană naturală, dar atunci când ea devine atât de puternică încât împiedică o persoană să se protejeze într-o relație toxică și abuzivă, situația devine alarmantă.
Această teamă asociată și cu negarea realității, poate menține o persoană într-un ciclu distructiv, făcând ca divorțul să fie o măsură esențială pentru supraviețuire.
În contextul relațiilor toxice, teama de conflict capătă dimensiuni patologice, blocând capacitatea victimei de a acționa în propriul interes:
- Teama de reacția abuzatorului, victima se teme de furia, țipetele, amenințările sau chiar violența fizică a partenerului dacă ar încerca să confrunte problemele sau să exprime nemulțumiri.
- Teama de a fi părăsită, victima, adesea cu o stimă de sine scăzută, se teme că, dacă va provoca un conflict, partenerul o va părăsi sau se va răzbuna.
- Teama de a fi considerată “problematica”, victima poate internaliza acuzațiile abuzatorului și se teme că va fi văzută ca fiind cea care cauzează probleme.
- Teama de a pierde iluzia unei relații “normale”, victima se agață de momentele bune, de amintiri, de comportamentul provizoriu al agresorului și se teme că un conflict ar distruge orice speranță de normalitate.
- Teama de consecințele, victima se teme de certuri lungi, de tensiunea din casă sau de dificultățile practice care ar putea rezulta dintr-un conflict major.
În mod ideal, confruntarea problemelor prin dialog este esențială pentru rezolvarea conflictelor, inclusiv asupra hotărârilor, însă, în relațiile abuzive, teama de conflict împiedică acest proces:
- Pentru a evita conflictul, victima nu abordează problemele esențiale, permițând abuzului să continue.
- Victima ascultă și se supune, fără a-și exprima propriile nevoi sau opinii.
- Problemele nu sunt niciodată rezolvate, ci doar amânate sau ignorate, acumulând resentimente.
Negarea realității este un mecanism de apărare psihologic prin care victima refuză să accepte adevărul despre natura abuzivă a relației:
- Minimalizarea abuzului, victima își spune că “nu a fost atât de rău” sau că “a fost doar un moment de stres”.
- Blamarea propriei persoane, victima își asumă responsabilitatea pentru comportamentul abuzatorului, crezând că “a făcut ceva greșit”.
- Idealizarea partenerului, victima se concentrează pe calitățile pozitive ale partenerului și ignoră comportamentele abuzive.
- Speranța nerealistă, victima crede cu tărie că partenerul se va schimba, în ciuda dovezilor contrare.
- Teama de conflict alimentează negarea realității.
Refuzând să vadă adevărul despre abuz, victima evită necesitatea de a confrunta partenerul și de a declanșa un conflict.
Negarea realității devine astfel o strategie de supraviețuire pe termen scurt, dar extrem de dăunătoare pe termen lung.
Asocierea teamei de conflict cu negarea realității duce la acceptarea abuzului ca fiind normal sau inevitabil.
Victima ajunge să tolereze comportamente inacceptabile, crezând că nu are altă opțiune sau că este vina ei.
Teama de conflict și negarea realității sunt mecanisme psihologice complexe care pot menține un adult captiv într-o relație toxică și abuzivă.
Din păcate, această dinamica distructivă nu se oprește la adulți, având un impact profund și negativ asupra copiilor care sunt martori sau chiar victime ale acestui mediu familial disfuncțional.
În situațiile în care teama de conflict și negarea realității împiedică victima să se protejeze, divorțul devine o măsură imperativă:
Divorțul este singura modalitate sigură de a opri abuzul.
Scăparea din mediul toxic permite victimei să se recupereze emoțional și fizic.
Divorțul oferă șansa de a-și reconstrui viața fără control și abuz.
Divorțul este un pas crucial spre un viitor în care victima poate trăi fără frică.
Aspecte juridice:
- Art. 373, lit. c Cod Civil: Divorțul poate fi pronunțat dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar abuzul emoțional și psihologic, tolerat din teama de conflict și negarea realității, se încadrează în această categorie.
- Art. 379 Cod Civil: Comportamentul abuziv al unui partener poate fi un motiv important pentru stabilirea culpei exclusive a acestuia în divorț.
- Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice: Această lege recunoaște abuzul emoțional și psihologic ca forme de violență domestică, oferind temei legal pentru divorț și măsuri de protecție.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție a tuturor aspectelor și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
