Când o relație de cuplu devine toxică, impactul se extinde mult dincolo de cei doi parteneri.
Copiii, chiar și atunci când nu sunt direct ținta abuzului, sunt martori tăcuți și victime colaterale ale unui mediu familial disfuncțional.
Stresul cronic, manipularea, jignirile și jocul de putere subminează grav capacitatea parentală a părintelui afectat, adică abilitatea de a oferi un mediu stabil și sănătos copilului.
Instanța este preocupată de interesul superior al copilului, acordă o importanță din ce în ce mai mare acestui aspect.
O relație toxică erodează treptat resursele emoționale, psihologice și chiar fizice ale unui părinte, afectând profund modul în care acesta interacționează cu propriul copil:
- Părintele prins într-o relație toxică este într-o stare constantă de alertă. Toată energia îi este consumată de gestionarea conflictelor, de suportarea abuzului sau de eforturile de a menține pacea. Rezultatul este o epuizare severă care îl lasă fără resurse pentru a răspunde nevoilor copilului. Nu mai are răbdare, nu mai poate fi empatic, nu mai are energie pentru joc, teme sau simple conversații.
- Stresul cronic din relația de cuplu se traduce printr-o iritabilitate crescută. Părintele poate deveni intolerant la comportamentele normale ale copiilor, reacționând disproporționat la plâns, la mici accidente sau la lipsa de cooperare, creând un climat de teamă sau tensiune pentru copil.
- Anxietatea, depresia sau sentimentul de deznădejde generate de relația toxică pot duce la o distanțare emoțională. Părintele este fizic prezent, dar absent emoțional, incapabil să se conecteze cu copilul, să-i ofere afecțiune sau să-i înțeleagă emoțiile. Copilul se simte ignorat sau nevăzut.
- Un mediu toxic este haotic și impredictibil. Părintele afectat poate fi inconsecvent în reguli și disciplină – într-o zi permisiv, în alta excesiv de strict – ceea ce creează confuzie și insecuritate pentru copil. Agresorul din cuplu poate submina, de asemenea, autoritatea celuilalt părinte în fața copilului.
- Părintele victimă poate, inconștient, să proiecteze frustrările sau furia acumulate pe copil, tratându-l ca pe o extensie a relației toxice.
- Copilul învață prin observație. A vedea un părinte umilit, manipularea, jignirile sau lipsa de respect în relația parentală îi transmite mesaje dăunătoare despre cum ar trebui să arate o relație sau cum ar trebui să se poarte.
Interesul superior al copilului este principiul fundamental care ghidează deciziile instanțelor în dreptul familiei, conform Codului Civil.
Acest interes nu se referă doar la aspectele materiale (cine asigură un venit mai mare), ci, din ce în ce mai mult, la starea psihologică și emoțională a mediului în care va crește copilul.
Instanța pune accent pe persoană (părinte) și pe capacitatea sa de a răspunde nevoilor emoționale și de dezvoltare ale copilului.
Un părinte care este epuizat emoțional, care suferă de depresie sau anxietate cronică din cauza relației toxice, poate fi perceput ca având o capacitate parentală diminuată.
Chiar dacă intențiile sunt bune, rezultatul poate fi un mediu instabil sau un părinte incapabil să ofere sprijinul emoțional necesar.
Criteriile pe care instanța le ia în considerare:
- Orice formă de abuz în relația de cuplu (fizic, emoțional, verbal, psihologic, financiar) este un indicator al unui mediu dăunător pentru copil.
- Acestea evaluează starea de sănătate mentală a părinților, impactul relației asupra acesteia și capacitatea fiecărui părinte de a asigura bunăstarea psihologică a copilului.
- Raportul social al autorității tutelare, acesta analizează condițiile de locuit și, mai ales, mediul familial, dinamica relațională și modul în care părinții interacționează cu copilul.
- Mărturii, ale cadrelor didactice, psihologilor școlari, sau altor persoane care pot atesta schimbări în comportamentul copilului sau al părintelui, cauzate de mediul familial.
- Comportamentul copilului, anxietatea, problemele de comportament, regresul în dezvoltare sau dificultățile școlare ale copilului pot fi dovezi că mediul toxic îl afectează.
- Persistarea într-o relație toxică este un act de auto-sabotaj cu consecințe grave asupra sănătății tale fizice și psihice. Dar, la fel de important, este un act de neglijență față de bunăstarea copilului.
- Stresul constant te va îmbolnăvi. Corpul nu mai face față, manifestând simptome precum insomnie, probleme digestive, dureri cronice, imunitate scăzută, depresie și anxietate severă. O persoană bolnavă nu poate fi un părinte pe deplin funcțional.
- Model negativ pentru copii, rămânând într-o relație abuzivă, le transmiți copiilor mesajul că este “normal” să suporți lipsa de respect, manipularea sau abuzul. Ei pot internaliza aceste tipare și le pot repeta în propriile relații viitoare.
Pierderea identității și a capacității de decizie, o relație toxică te anulează. Îți pierzi vocea, încrederea în tine și capacitatea de a lua decizii sănătoase, inclusiv pentru copilul tău.
Sacrificiul de a rămâne într-un mediu toxic în speranța că “e mai bine pentru copil” este o iluzie. Un copil are nevoie de părinți sănătoși și stabili emoțional, chiar dacă aceștia nu mai locuiesc împreună.
În fața unei relații toxice care îți subminează capacitatea parentală și îți distruge sănătatea, divorțul devine nu doar necesar, ci impetuos.
Articolul 373 litera b) din Codul Civil oferă temeiul legal:
“Divorțul poate fi pronunțat […] b) atunci când există motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și fac imposibilă continuarea căsătoriei.”
Toate consecințele unei relații toxice asupra sănătății fizice și psihice, și implicit asupra capacității parentale, constituie “motive temeinice” pentru instanță:
Divorțul este actul fundamental de auto-salvare. Îți permite să te extragi dintr-un mediu dăunător, să începi procesul de vindecare și să-ți recapeți echilibrul fizic și psihic.
Odată ieșit din ciclul toxic, vei avea resurse pentru a te vindeca și a redeveni un părinte disponibil, răbdător și conectat cu copilul tău. Sănătatea ta mentală ameliorată va impacta pozitiv interacțiunea cu copilul.
Un divorț, deși dificil, poate fi o soluție mai bună decât menținerea unui mediu de conflict și tensiune constantă. Copiii vor beneficia de un climat mai calm, chiar dacă părinții nu mai locuiesc împreună. Ei vor învăța că demnitatea și sănătatea sunt prioritare.
Luând decizia de a ieși dintr-o relație toxică, le oferi copiilor un model puternic de reziliență, de auto-respect și de curaj de a alege o viață mai bună. Ei învață că este în regulă să-ți protejezi bunăstarea.
O relație toxică nu doar că îți distruge viața personală, dar îți erodează și capacitatea de a fi părintele de care copilul tău are nevoie.
Instanțele recunosc din ce în ce mai mult acest impact, iar sănătatea psihică a părinților a devenit un factor cheie în deciziile de stabilire a custodie.
A ignora semnalele de alarmă și a persista într-o relație dăunătoare este un risc uriaș pentru tine și pentru bunăstarea copiilor tăi.
Divorțul, în aceste circumstanțe, este un act de responsabilitate și de iubire, o decizie impetuoasă care te salvează pe tine și, implicit, deschide calea către un viitor mai sănătos și mai echilibrat pentru întreaga familie. Nu mai sta într-o astfel de relație – atât tu, cât și copiii tăi meritați mai mult.
Totul este o alegere.
Divorțul este o decizie personală și complexă.
Fiecare situație este unică, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să nu fie potrivit pentru alta.
Cu toate acestea, este important să cântărim cu atenție toate aspectele și să luăm o decizie care să asigure o viața mai bună și mai fericită.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați sprijinul unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
