Conform unei decizii pronunțate de Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), au fost adus clarificări esențiale și substanțiale în legătură cu natura juridică a sumelor plătite cu titlu de diurnă în cazul detașărilor transnaționale.
Această decizie va influența domeniul dreptului fiscal, dar și pe cel al relațiilor de muncă.
În contextul actual, detașarea angajaților în statele din Uniunea Europenă a devenit o practică frecventă, generând numeroase discuții cu privire la diurnele sau indemnizațiile oferite de angajatori.
Astfel, indemnizațiile acordate, care acopereau cheltuielile de cazare, masă și transport, au fost considerate ca fiind excluse de la plata contribuțiilor sociale.
Au existatat interpretări eronate că aceste cheltuieli reprezintă venituri salariale.
Detașarea transnațională și diferențele față de delegare
Detașarea transnațională și delegarea apar inițial ca instituții asemănătoare, putând fi confundate ușor chiar și de către angajatori.
Cu toate acestea, acestea sunt reglementate distinct, iar diferențele sunt esențiale.
Conform Legii nr. 16/2017, detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale se referă la situația în care o întreprindere dintr-un stat membru sau Confederația Elvețiană detașează salariați cu raporturi de muncă în alt stat membru.
Detașarea transnațională reprezintă o modificare temporară a contractului de muncă, cu o durată maximă de 24 de luni, iar contractul rămâne valabil.
Salariatul păstrează aceleași drepturi salariale și beneficiază de acoperirea cheltuielilor de cazare, transport și masă, precum și de o indemnizație de detașare (diurnă), care este neimpozabilă în limitele stabilite de Codul Fiscal.
Delegarea, conform Codului Muncii, nu are o limită de timp prestabilită, dar nu poate depăși 60 de zile într-un interval de 12 luni.
În privința beneficiarului muncii, în detașarea transnațională, beneficiarul este societatea din statul membru, în timp ce în delegare beneficiarul este angajatorul salariatului.
Legea 72/2022 – Tratament fiscal al diurnei
Legea 72/2022 a introdus modificări privind tratamentul fiscal al diurnei și indemnizațiilor acordate în baza clauzei de mobilitate.
Aceste sume sunt scutite de la plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, în limitele stabilite de lege.
Astfel, în conformitate cu noile prevederi, diurna este neimpozabilă, atâta timp cât nu depășește anumite limite.
De asemenea, legea a instituit amnistia pentru datoriile fiscale neplătite și posibilitatea restituirii sumelor deja achitate de către companii, în baza unei cereri depuse la ANAF, pentru perioada amnistiei.
Decizia ÎCCJ a adus o clarificare stabilind că diurnele sunt scutite de la plata contribuțiilor sociale, în conformitate cu Codul Fiscal și cu dispozițiile europene.
Astfel, în situația în care diurna zilnică respectă plafonul stabilit de Codul Fiscal, cheltuiala este neimpozabilă și deductibilă. Această hotărâre oferă o orientare clară în interpretarea corectă a legislației fiscale și evidențiază importanța respectării normelor atunci când vine vorba de acordarea diurnelor în contextul detașărilor transnaționale.
Avocat BARĂU TUDOR
