Decăderea din exercițiul drepturilor părintești este cea mai drastică măsură de protecție a minorului, reglementată de Articolele 508 – 512 din Codul Civil. Această acțiune este inițiată de părintele interesat, de procuror sau de Autoritatea Tutelară (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – DGASPC). Instanța de tutelă (judecătoria în circumscripția căreia se află…
read more“Oamenii se schimbă, dar se schimbă doar în măsura în care doresc cu adevărat acest lucru.” Această frază, deși pare un truism, este ignorată de mii de oameni care rămân blocați în relații disfuncționale, agățându-se de promisiunile goale ale partenerului. Aceste promisiuni, prezentate ca o formă de “speranță”, nu sunt nimic altceva decât tehnică de…
read more“De ce nu mai durează relațiile în ziua de azi?” Este o întrebare pe care o auzi la fiecare pas, rostită cu amărăciune sau cu o undă de cinism. În spatele ei se ascund frici, deziluzii și nenumărate suferințe. În societatea modernă, ideea de “până la adânci bătrâneți” pare adesea o utopie, iar compromisurile, deși…
read morePoate că simți că partenerul/a tău/ta este alături de tine atunci când ai căderi emoționale, când te simți epuizat/ă sau deprimat/ă. Te ține de mână, îți vorbește frumos și îti oferă un sprijin simplu, de care ai nevoie. Însă, dacă starea ta de rău se repetă mereu, iar tu te simți tot mai dependent/ă de…
read moreÎn relațiile abuzive, un sentiment adesea copleșitor este neputința. Această stare emoțională, definită de lipsa percepută a controlului și a capacității de a acționa, devine o barieră în calea ieșirii dintr-o dinamică toxică și o justificare tacită pentru tolerarea comportamentului abuziv. Deși la exterior poate părea o simplă resemnare, neputința este un simptom al unei…
read moreÎntr-o relație de cuplu, ceea ce poate începe ca simple “glume” sau apelative inocente, se poate transforma rapid într-o formă vicleană de abuz verbal prin utilizarea constantă a etichetelor toxice. Expresii precum “nu ești în stare de nimic,” “prostuțule,” “amețito,” “incapabil/ă,” “bolnav/ă psihic,” “nevroticul/nevrotica casei,” “ratat/ă,” “dependent/ă,” “ai nevoie de ajutor” (folosite cu intenție și repetiție),…
read moreÎn multe cupluri, în ciuda disfuncționalității profunde sau chiar a abuzului, partenerii rămân împreună, prinși într-o plasă de frici paralizante și năsănătoase. Aceste frici, deseori inconștiente, devin o barieră invizibilă care împiedică decizia de a pune capăt unei relații distructive. De la teama de critică și judecată până la anxietatea de a fi singur sau…
read moreÎntr-o relație disfuncțională, un mecanism de control profund și înșelător este cel prin care o persoană ajunge să se simtă constantă vinovată de reacțiile partenerului. Această asumare a vinovăției, chiar și pentru comportamentul abuziv al celuilalt, este profund nesănătoasă și erodează fundamentul propriei identități. Din frica de izbucniri partenerului, victima caută să controleze mediul prin…
read moreÎn limbajul cotidian, termenii de “relație toxică” și “relație disfuncțională” sunt adesea folosiți în același context, generând confuzie. Deși ambele descriu dinamici nesănătoase într-un cuplu, există nuanțe subtile care le diferențiază, dar un punct comun fundamental: niciuna nu este benefică pe termen lung și ambele pot duce la deteriorarea gravă a sănătății fizice și psihice…
read moreÎn multe familii disfuncționale: părinții, prinși în vârtejul unei relații toxice, își proiectează propriile frustrări, nefericiri și responsabilități asupra copiilor lor. În loc să recunoască că problemele din cuplu sunt sursa disfuncției, ei caută să controleze comportamentul copiilor, atribuindu-le etichete și așteptări nerealiste. Copilul devine astfel un barometru viu al relației părinților, un semnal de…
read more









