Malpraxisul prin Eroare de Diagnostic.

Malpraxisul prin Eroare de Diagnostic.

Malpraxisul prin Eroare de Diagnostic. 832 1248 Tudor Barău

Eroarea de diagnostic, fie că este greșită (diagnostic eronat), fie că este întârziată (diagnostic tardiv), reprezintă o formă majoră de malpraxis care generează anual numeroase litigii.

Din punct de vedere juridic, esența malpraxisului prin eroare de diagnostic constă în încălcarea standardului de îngrijire pe care un medic ar fi trebuit să îl respecte.

Acțiunea în instanță se bazează pe principiile generale ale răspunderii civile delictuale, particularizate de legislația sanitară.

Conform Art. 653 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 (Legea privind reforma în domeniul sănătății), malpraxisul este definit ca:

“Eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.”

Eroarea de diagnostic se încadrează explicit în sfera acestei legi, fiind o etapă esențială a procedurii de diagnostic.

Pentru ca acțiunea să aibă succes, persoana vătămată (pacientul sau succesorii săi) trebuie să demonstreze cele patru elemente ale răspunderii civile, conform Art. 1357 din Codul Civil: Fapta Ilicită, Prejudiciul, Vinovăția și Raportul de Cauzalitate.

Ambele forme atrag răspunderea, dar mecanismul de probațiune diferă.

  1. Diagnosticul Greșit (Eronat)

Aceasta presupune că medicul a ignorat sau a interpretat greșit semnele și simptomele, stabilind o boală inexistentă sau o altă boală decât cea reală.

Baza Culpei: Medicul nu a respectat protocoalele de bună practică prin ignorarea simptomelor clare (ex. ignorarea unei formațiuni palpabile în cazul cancerului) sau prin interpretarea eronată a investigațiilor (ex. citirea greșită a unei radiografii).

Prejudiciul Asociat: Pacientul este supus unui tratament inutil (iatrogen), suferind efectele secundare (ex. chimioterapie inutilă), în timp ce boala reală avansează.

  1. Diagnosticul Întârziat (Tardiv)

Aceasta presupune că diagnosticul corect a fost stabilit, dar prea târziu.

Baza Culpei: Neglijența în a acționa rapid sau în a cere investigații suplimentare. Cauzele frecvente sunt superficialitatea sau lipsa de consult inter-specialități.

Prejudiciul Asociat: Privarea de Șansă, acesta este cel mai puternic argument juridic. Nu se demonstrează că pacientul ar fi supraviețuit (obligație de rezultat), ci că întârzierea a redus substanțial șansele de vindecare sau de ameliorare. Instanța acordă daune proporțional cu șansa pierdută (ex. dacă întârzierea a redus șansa de vindecare de la 80% la 30%, daunele se calculează pe baza procentului de 50% pierdut).

Răspunderea este aproape întotdeauna solidară, permițând pacientului să cheme în judecată pe toți cei implicați pentru a maximiza șansele de recuperare integrală a daunelor.

  1. Medicul Curant (Cel care a pus/întârziat diagnosticul):

Temeiul principal este Legea 95/2006, Art. 653 (Răspunderea individuală pentru eroare profesională).

Argumente suplimentare: Răspunderea se extinde și la medicul care, din aroganță sau lipsă de diligență, a refuzat să ceară a doua opinie sau să continue investigațiile.

  1. Spitalul/Clinica (Furnizorul de servicii):

Temeiul este Codul Civil, Art. 1373 (Răspunderea comitentului pentru prepuși) și Legea 95/2006, Art. 656 (Răspunderea furnizorului).

Argumente suplimentare: Răspunde solidar cu medicul, dar și pentru malpraxisul instituțional: lipsa de echipament, protocoale interne deficitare sau lipsa personalului specializat care ar fi putut remedia eroarea.

  1. Asigurătorul de Răspundere Profesională:

Temeiul este Legea 95/2006, Art. 658 (Asigurarea obligatorie). Asigurătorul răspunde în limita sumei asigurate pentru prejudiciile cauzate de medic.

  1. Personalul Auxiliar (Asistenți, Tehnicieni):

Temeiul este Codul Civil, Art. 1357 (Răspundere individuală).

Argumente suplimentare: Dacă eroarea de diagnostic a fost cauzată sau agravată de greșeala de prelevare/etichetare a probelor de către asistentă sau de o eroare tehnică de interpretare a tehnicianului (ex. radiologul), aceștia pot fi chemați în judecată.

Ce Puteți Solicita (Natura Daunelor)

Pacientul poate solicita două mari categorii de daune, care trebuie demonstrate cu probe.

  1. Daune Materiale (Prejudiciul Patrimonial)

Acestea vizează costurile efective rezultate din eroare.

Cheltuieli Medicale Suplimentare: Costurile tratamentului greșit, costurile diagnosticării corecte ulterioare, costurile spitalizărilor prelungite cauzate de agravare.

Pierderi de Venit (Venituri Nerealizate): Suma de bani pe care pacientul a pierdut-o sau o va pierde din cauza incapacității de muncă temporare sau permanente rezultate din agravarea bolii.

Costuri Viitoare de Îngrijire: Costurile estimate pentru recuperare, kinetoterapie, îngrijire la domiciliu, dispozitive medicale, dacă starea de sănătate s-a deteriorat ireversibil din cauza întârzierii.

  1. Daune Morale (Prejudiciul Nepatrimonial)

Acestea sunt cele mai importante în cazurile de malpraxis și sunt acordate pentru suferința psihică și fizică. Cuantumul este stabilit de instanță, pe baza principiului echității.

Suferința Fizică și Psihică: Durerea prelungită cauzată de avansarea bolii, stresul și anxietatea provocate de diagnosticul greșit, șocul aflării adevărului și frica de moarte.

Deteriorarea Calității Vieții: Pierderea capacității de a desfășura activități obișnuite (hobby-uri, viață socială) din cauza sechelelor sau a bolii agravate.

Aroganța și Lipsa de Respect: Atitudinea ostilă sau lipsa de empatie a medicului (deși nu este malpraxis în sine), demonstrează culpa agravată și poate determina instanța să majoreze daunele morale acordate (ca factor agravant al culpei).

Proba Centrală: Expertiza Medico-Legală

Succesul litigiului depinde covârșitor de Expertiza Medico-Legală. Aceasta trebuie să stabilească, în mod cert:

Standardul Încălcat: Ce ar fi făcut un medic diligent și ce a omis să facă medicul în cauză.

Cauzalitatea: Că prejudiciul pacientului (agravarea bolii, decesul) este o consecință directă a erorii de diagnostic și nu o evoluție inevitabilă a bolii.

Prin demonstrarea erorii de diagnostic, a legăturii cauzale și prin chemarea în judecată a întregului lanț de răspundere (medic, spital, asigurător), victima își maximizează șansele de a obține o despăgubire integrală, acoperind atât costurile financiare, cât și pe cele emoționale.

Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și în reprezentarea în instanță.

Nu ezitați să solicitați ajutor unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.

Avocat BARĂU TUDOR

Telefon 0740493903

contact@avocat-barau-tudor.ro