Există o soluție rapidă și eficientă pentru recuperarea creanțelor certe, lichide și exigibile: Ordonanța de Plată.
Această procedură specială, reglementată de Titlul IX al Cărții a VI-a din Codul de procedură civilă (articolele 1.013-1.024), este un instrument juridic, conceput pentru a simplifica și accelera recuperarea sumelor de bani rezultate din obligații contractuale.
Ce Este Ordonanța de Plată și Când o Poți Folosi?
Ordonanța de plată este o procedură specială, sumară și necontencioasă, destinată recuperării rapide a unor sume de bani. Ea se aplică exclusiv creanțelor:
- Certe: Existența creanței trebuie să fie neîndoielnică, stabilită printr-un înscris. De exemplu, o factură semnată și ștampilată, un contract, un extras de cont, o recunoaștere de datorie.
- Lichide: Obiectul creanței (suma de bani) trebuie să fie determinat sau determinabil, fără a fi nevoie de calcule complexe suplimentare. Suma exactă trebuie să reiasă clar din documentele justificative.
- Exigibile: Creanța a ajuns la scadență și poate fi cerută imediat. Termenul de plată a expirat, iar debitorul este în întârziere.
Exemple concrete de situații unde poți folosi ordonanța de plată:
- Facturi neachitate pentru bunuri livrate sau servicii prestate (ex: facturi de la furnizori, de la service auto, de la agenții de publicitate).
- Chirii restante sau costuri de întreținere neplătite, dacă există un contract de închiriere.
- Valoarea unei mărfuri vândute și neplătite, conform unui contract de vânzare-cumpărare.
- Restituirea unor avansuri sau împrumuturi dovedite prin acte (ex: contract de împrumut, ordin de plată).
- Neplata ratelor conform unui contract de leasing sau credit, dacă sunt îndeplinite condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate.
Ordonanța de plată nu se aplică pentru recuperarea prejudiciilor (unde suma trebuie stabilită de instanță), pentru pretenții care necesită expertize complexe, pentru litigii unde există dubii serioase cu privire la existența sau valoarea creanței, sau în anumite domenii precum insolvența, fiscalitatea, sau dreptul familiei.
Principalul avantaj al acestei proceduri este timpul în care se poate obține titlul executoriu.
Spre deosebire de un proces civil obișnuit, care poate dura luni sau chiar ani, în cazul ordonanței de plată, soluționarea se poate face în câteva săptămâni.
Alte beneficii includ:
Taxele judiciare de timbru sunt semnificativ mai mici decât în cazul unui proces de drept comun.
Nu implică un probatoriu complex, ci se bazează în principal pe înscrisuri.
Ordonanța de plată, odată pronunțată, devine titlu executoriu, permițându-ți să inițiezi imediat procedura de executare silită împotriva debitorului.
Înainte de a depune cererea la instanță, este obligatoriu să îi comunici debitorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui executor judecătoresc, o somație de plată.
În această somație, îi acorzi un termen de 15 zile pentru a-și achita datoria. Această notificare este o condiție de admisibilitate a cererii, prevăzută de art. 1.014 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Dacă debitorul nu plătește în termenul stabilit, depui cererea de emitere a ordonanței de plată la judecătoria competentă (de obicei, cea de la domiciliul sau sediul debitorului). Cererea trebuie să includă:
- Datele de identificare ale creditorului și debitorului.
- Valoarea exactă a creanței și modul de calcul.
- Temeiul juridic și faptic al creanței.
- Dovada notificării prealabile (confirmarea de primire, dovada comunicării prin executor etc.).
- Toate înscrisurile justificative (contracte, facturi, extrase de cont etc.).
Instanța va fixa un termen scurt pentru judecarea cererii (de obicei, în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii). Debitorul va fi citat și i se va comunica o copie a cererii și a înscrisurilor.
Instanța va încerca să medieze o înțelegere între părți. Dacă debitorul recunoaște datoria sau nu formulează apărări temeinice, se va pronunța imediat ordonanța de plată.
Debitorul se poate apăra, dar doar pe baza unor excepții sau apărări privind existența, valoarea sau exigibilitatea creanței, care să rezulte din înscrisuri.
Nu sunt permise probe complexe (ex: martori, expertize) care ar necesita o judecată de fond extinsă.
Dacă apărările necesită administrarea unor probe complexe, instanța va respinge cererea de ordonanță de plată, iar creditorul va trebui să se adreseze instanței pe calea dreptului comun.
Dacă instanța consideră că cerințele sunt îndeplinite și apărările debitorului nu sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată, prin care obligă debitorul la plata sumei. În caz contrar, cererea va fi respinsă.
Hotărârea de emitere a ordonanței de plată nu este supusă apelului sau recursului, ci doar unei cereri în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Prin cererea în anulare, partea nemulțumită poate invoca nerespectarea condițiilor de admisibilitate a procedurii sau alte motive de nelegalitate. Instanța care judecă cererea în anulare va verifica exclusiv dacă au fost respectate condițiile de formă și fond pentru emiterea ordonanței, fără a relua judecata pe fondul pretenției.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și în reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați ajutor unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
