Malpraxis medical reglementeaza raspunderea civila delictuala a medicilor si prestatorilor de servicii medicale.
Raspunderea medicului poate fi atat administrativa, civila cat si penala el fiind tras la raspundere pentru prejudiciile produse din eroare, neglijenta, imprudent.
Inainte de toate, trebuie avut in vedere ca personalul medical are o obligatie de mijloace: trebuie sa depuna toate diligentele necesare si posibile pentru a trata pacientul.
Există malpraxis numai atunci cand personalul medical nu a depus aceste diligente, fiind neglijent, slab pregatit etc. Deci, cand trebuia sa procedeze intr-o anumita maniera in conditiile date si nu a facut-o corespunzător.
Astfel, cand intalnim un rezultat nefavorabil in urma unui tratament, pentru a atrage raspunderea, trebuie ca acest rezultat sa fi fost cauza unei greseli pe care personalul medical era obligat sa o evite.
Atragerea raspunderii personalului medical implicat si/sau a unitatii spitalicesti se face in doi pasi: stabilirea existentei unui caz de malpraxis si dovedirea prejudiciului suferit, care poate fi de doua feluri: moral si/sau material.
Legea sanatatii ofera doua variante alternative:
- sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis,
- sesizarea directa a instantei de judecata.
Procedura in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis – este o procedura facultativa
Comisia are competenta de a stabili daca in cadrul actului medical reclamat exista un caz de malpraxis, pe baza unui raport de expertiza intocmit de catre expertul/expertii desemnati de Comisie in acest sens.
Pacientul care se considera victima unui caz de malpraxis sau, dupa caz, succesorii/moștenitorii sau rudele persoanei decedate in urma unui caz de malpraxis pot sesiza Comisia, care stabileste daca exista un caz de malpraxis, in termen de 3 luni de la sesizare.
Comisia desemneaza un expert/grup de experti care intocmeste un raport asupra cazului, pe baza caruia Comisia va lua decizia.
Decizia Comisiei poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, de orice persoana implicata (pacient, medic, asigurator etc.) la Judecatoria in raza careia a avut loc actul de malpraxis reclamat.
Daca se stabileste ca a existat un caz de malpraxis, persoana vatamata poate solicita instantei acordarea de despagubiri.
Procedura in fata instantei
Persoana interesata poate sesiza direct instanta de judecata (civila sau penala, in functie de situatie), nefiind obligata ca in prealabil sa parcurga procedura in fata Comisiei.
Va trebui sa fie dovedit existenta unui caz de malpraxis, probatoriului in acest sens fiind, raportul de expertiza medico-legala și implicit dovedirea prejudiciului in vederea obtinerii de despagubiri.
Numai instanta de judecata poate obliga persoanele responsabile la plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat prin actul de malpraxis.
Asadar, reclamantul trebuie sa arate instantei ca actul de malpraxis i-a cauzat un prejudiciu moral (dureri fizice, suferinte psihice, restrangerea posibilitatii victimei de a se bucura de viata) si/sau material (sumele de bani platite pentru o interventie chirurgicala care a esuat)si sa arate intinderea acestui prejudiciu.
In timp ce prejudiciul material este simplu de dovedit prin acte, prejudiciul moral este lasat la latitudinea instantei în urma probelor administrate și implict a avocatului ales de DVS.
Avocat TUDOR BARĂU
