Într-o eră digitală, percheziția informatică a devenit „regina probelor” în multe dosare penale, înlocuind adesea importanța percheziției domiciliare clasice. Telefonul mobil sau laptopul conțin o imagine fidelă a vieții private și profesionale a unei persoane, motiv pentru care legiuitorul a impus garanții stricte pentru accesarea acestora.
- Ce reprezintă percheziția informatică?
Conform Art. 168 din Codul de Procedură Penală, percheziția informatică este procedeul probatoriu prin care organele de urmărire penală cercetează, descoperă, identifică și ridică date informatice stocate într-un sistem informatic (telefon, laptop, server, tabletă) sau pe un suport de stocare (HDD, stick USB, card de memorie).
Percheziția informatică nu se rezumă la simpla privire asupra ecranului unui telefon.
Ea implică utilizarea unor echipamente specializate (software de tip forensic) care realizează o „clonă” (copie fidelă) a datelor, inclusiv a celor șterse, a metadatelor și a istoricelor de navigare.
Spre deosebire de ridicarea simplă de obiecte, percheziția informatică este o intruziune gravă în viața privată, protejată de Art. 8 CEDO și Art. 27 din Constituția României. De aceea, ea nu poate fi făcută arbitrar de polițist.
Aceasta se dispune exclusiv de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți de la instanța competentă, la cererea procurorului.
Condiții de fond:
- Trebuie să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
- Trebuie să existe date că în acel sistem informatic se află probe relevante pentru cauză.
- Măsura trebuie să fie proporțională cu restrângerea drepturilor fundamentale.
- În situații excepționale, procurorul poate dispune măsura provizoriu, dar este obligat să ceară validarea judecătorului în termen de 24 de ore.
Există o concepție greșită conform căreia percheziția informatică se face doar la „criminalitate informatică” (hackeri, fraude online). Fals.
Percheziția informatică se poate dispune pentru orice tip de infracțiune, atât timp cât proba digitală este relevantă.
Exemple: Trafic de droguri (conversații pe WhatsApp/Signal), evaziune fiscală (documente contabile în Excel), șantaj, sau chiar infracțiuni violente (localizarea telefonului la momentul faptei).
- Obligația de a preda dispozitivul vs. Dreptul de a nu oferi codul PIN
Acesta este aspectul cel mai delicat și cel mai important pentru strategia apărării. Trebuie făcută o distincție clară între obiect (hardware) și informația din mintea suspectului (parola/PIN).
- Obligația de a preda dispozitivul (Hardware)
Dacă organul de cercetare penală are un mandat de percheziție (domiciliară sau informatică) și solicită predarea telefonului/laptopului, persoana este obligată să îl predea.
Refuzul de a preda dispozitivul fizic poate duce la ridicarea silită a acestuia și la aplicarea unei amenzi judiciare.
- De ce NU ești obligat să dai codul PIN / Parola?
În practica judiciară și conform jurisprudenței CEDO, obligarea suspectului/inculpatului de a divulga parola constituie o încălcare a privilegiului împotriva autoincriminării (nemo tenetur se ipsum accusare).
Parola nu este un obiect existent independent de voința suspectului (cum este o cheie fizică sau o probă de sânge). Parola este o informație stocată în mintea persoanei.
A obliga pe cineva să spună parola este echivalent cu a-l obliga să depună mărturie împotriva sa.
Suspectul are dreptul la tăcere. Acest drept acoperă și refuzul de a oferi mijloacele de decriptare.
Refuzul de a da parola nu poate fi pedepsit ca infracțiune de favorizare a făptuitorului sau obstrucționarea justiției în cazul propriului dosar.
Deși nu ești obligat să dai parola, organele de anchetă dispun de softuri avansate (ex: Cellebrite) care pot sparge parolele, însă acest proces durează și costă.
- Procedura efectivă și rolul avocatului
Percheziția informatică nu se face pe loc, în stradă (decât în cazuri de flagrant pentru conservare, dar analiza se face ulterior). Procedura standard implică:
Dispozitivul se ridică și se sigilează în plic MAI.
Se obține mandatul de la judecător.
Suspectul și avocatul sunt chemați la sediul unității de parchet sau la poliție (BCCO/Serviciul de Investigații Criminale) pentru a asista la efectuarea percheziției informatice.
Drepturi esențiale în timpul procedurii:
Prezența avocatului: Este obligatorie dacă suspectul o solicită.
Expertul parte: Suspectul are dreptul să angajeze un expert IT autorizat (parte) care să stea lângă polițistul de la tehnică în momentul clonării datelor. Acesta se asigură că nu sunt alterate probele sau că nu sunt accesate date care exced mandatul (de exemplu, mandatul vizează doar email-uri, dar polițistul se uită în galeria foto).
Percheziția informatică este un instrument puternic al acuzării, dar nu este absolut. Diferența dintre o apărare eficientă și o condamnare stă adesea în detaliile procedurale: verificarea mandatului, refuzul legitim de a autoincrimina prin oferirea parolei și prezența unui specialist la momentul extragerii datelor.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri, este esențial să consultați un avocat specializat și vă stăm la dispoziție pentru a vă oferi o evaluare precisă a șanselor dumneavoastră de succes și în reprezentarea în instanță.
Nu ezitați să solicitați ajutor unui avocat pentru susținerea intereselor dvs.
Avocat BARĂU TUDOR
Telefon 0740493903
contact@avocat-barau-tudor.ro
